Sărbătoare 28 martie – Ce sfânt uriaș, făcător de minuni, este pomenit de calendarul ortodox, astăzi

OrtodoxeSf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, şi Ştefan, făcătorul de minuni

Greco-catoliceSf. cuv. Ştefan Taumaturgul; Sf. cuv. Ilarion cel Nou

Romano-catoliceFer. Renata, m.

Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 martie.

A trăit în timpul împăraţilor iconoclaşti Leon Isaurul (717-741) şi a fiului său Constantin Copronim (741-775). Unele surse dau ca perioadă a vieţii Sfântului Ilarion timpul când la conducerea Imperiului se afla un alt împărat iconoclast Leon Armeanul (813-820).

Sfântul Ilarion a fost hirotonit preot şi a fost ales egumen al Mănăstirii Pelechit, aflată aproape de Hellespont (în prezent – Strâmtoarea Dardanele).

În timpul tulburărilor iconoclaste (împotriva icoanelor) un demnitar al lui Copronim a năvălit fără veste cu oaste asupra Mănăstirii Pelechit, în Sfânta şi Marea Joi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. Intrând în biserică şi în Altar a poruncit să înceteze rugăciunea şi a răsturnat la pământ Sfintele Taine ale lui Hristos.

„După aceea, prinzând pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat” (Vieţile Sfinţilor).

Cei 42 de monahi, între care se afla şi Sfântul Cuvios Ilarion, au fost închişi într-o baie veche la marginea Efesului şi chinuiţi până la moarte.

Sfântul Ilarion a murit în acea temniţă, „mărturisind dreapta credinţă, ca un mai mare între părinţii aceia, având rânduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane” (Vieţile Sfinţilor).

* Sfântul Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni, a fost stareţ la Mănăstirea Triglia (lângă Constantinopol).

În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), Sfântul Cuvios Ştefan a fost chemat de împărat şi obligat să renunţe la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Ştefan s-a împotrivit şi pentru aceasta a fost supus la chinuri şi apoi exilat. A trecut la cele veşnice în exil. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)