Iulian Leca: Klaus Iohannis, sub influența serviciilor secrete

Dincolo de eșecurile recente din politica românească, Klaus Iohannis are zeci de proiecte pe care doar le-a anunțat, le-a prezentat drept îngrijorări de moment și care apoi au căzut într-o uitare eternă. Să luăm tentativa de a moderniza legislația în baza cărora funcționează cele 3-4-5 sau 6 servicii secrete de aproape 30 de ani.

Președintele a ieșit public acum câțiva ani, în primul său mandat, și a cerut partidelor și Parlamentului să inițieze modenizarea legislației în baza căreia funcționează principalele servicii secrete de informații românești. Nu doar că nu s-a întâmplat nimic și găștile bugetofage din jurul lor slăbesc și fragilizează de la an la an eficiența cu care ar trebui acestea să opereze, dar de atunci Iohannis pur și simplu nu a mai menționat subiectul.

Ca și cum reforma și modernizarea celor mai importante servicii secrete din țara cu cei mai mulți agenți speciali pe cap de locuitor din Europa și din lume s-ar fi făcut singure, așa cum s-a întâmplat de altfel cu mai toate proiectele prezentate și asumate de președintele Iohannis.

Or, modernizarea serviciilor secrete prin schimbarea legislației în baza căreia funcționează ar fi fost printre foarte puținele proiecte pe care doar un președinte ar fi trebuit să și le asume ca proiect de țară. Nu că proiectul „România educată” nu ar fi mai important sau mai urgent decât curățarea structurilor naționale de informații.

Însă reforma Educației e un proces în care este implicată și care depinde de întreaga societate, nu doar de puterea executivă și legislativă așa cum ar fi în cazul reformei serviciilor secrete de informații.

Între timp, între pauzele dintre deplasări și vacanțe, Klaus Iohannis a mai lăsat în așteptare de câțiva ani buni însuși proiectul de țară pentru care a creat special și o comisie prezidențială. Lansat în urmă cu cinci ani, proiectul lui Iohannis de identifica un „proiect de țară” a rămas doar un enunț, o mapă și cel mult câteva rânduri pierdute scrise de unul dintre cei zece membri numiți independenți.

În ritmul de lucru și cu eficiența de până acum, Iohannis e aproape inexistent, nu conteaza decât ca factor anacronic și disturbator sau plat în rarele momente când decide să comunice.

Miile de comentarii pe care le prilejuiește fiecare postare a lui Klaus Iohannis pe facebook, de exemplu, exprimă aceeași dezamăgire pe care o simte majoritatea românilor față de încă un președinte care „a eșuat” odată cu statul pe care se presupune că îl conduce și reprezintă.

Acum, revenind în prezent, aflăm că liderii coaliției au fost chemați la Cotroceni după ce nu s-ar fi înțeles pe discuțiile privitoare la împărțirea bugetului, creșterea pensiilor și a alocațiilor sau taxa de solidaritate. Singura grijă a lui Iohannis ar trebui să fie ținerea în viață cât mai mult posibil a coaliției dintre PNL și PSD.

Cel puțin un an de liniște și normalitate ar trebui să avem pentru a evita o criză politică din care s-ar putea să nu ne mai revenim la fel de repede ca acum. Iohannis e obligat să se roage pentru o viață cât mai lungă pentru actuala coaliție, altfel s-ar putea să devină președintele care a eșuat cel mai zgomotos dintre toți de până acum.