Biografia conducatorului Geto-Dac Burebista

Geto-dacii au fost un popor indo-european, fiind ramura nordică a tracilor. Aceștia sunt cunoscuți și sub numele de geți sau daci (denumiți, astfel, de către greci, respectiv romani). Triburile geto-daciilor se întindeau pe un spațiu larg, depășind cu mult granițele actualei Românii, dar aveau un nucleu compact în jurul Munților Orăștiei.

Tărâmul acestora se întindea de la munții Boemiei până la malurile Dunării și de la Tisa până la Marea cea Mare (Marea Neagră). Geto-dacii erau organizați în triburi și locuiau în așezări numite „dava”. Societatea lor era foarte diversificată de la „tarabostes”(aristocrații) la „robostes saucomati” (oameni liberi: agricultori, negustori). Credința lor era în viață veșnică de după moarte, promisă de zeul în care aceștia credeau și i se închinau, Zalmoxis.

Geto-dacii au fost menționați pentru prima dată (în anul 514 î.Hr.) de către Herodot, în lucrarea „Istorii”, unde se relatează expediția regelui persan Darius I împotriva sciților. De acolo aflăm că geții au fost înfrânți, cu toate că Herodot spune că erau „cei mai drepți și mai viteji dintre traci” .

Despre formarea Daciei, istoricul Nicolae Iorga afirma: Partea cea mai mare și mai vitează a vestitului popor tracic, care nu era obișnuit să slujească altora și care purta armele numai pentru sine, porni către munți, spre înălțimile și vălile carpatice. Așadar se născu, desigur poreclită după vreun trib, noua națiune a Dacilor, al căror nume ajunse curând vestit.

Biografia conducatorului Geto-Dac Burebista – Nimicitorul Celtilor

Una dintre cele mai importante personalități ale istoriei geto-dace, de la începuturile ei a fost Burebista, primul conducător al acestui stat puternic. El a ajuns la putere în anul 82 î.Hr. (deși alte cercetări de specialitate consideră că momentul de debut ar fi de fapt în jurul anului 70 î.Hr.).

Ca reședință a primului rege dac, istoricii au propus cetățuia de la Costești (în Hunedoara), iar Sarmizegetusa reprezenta centrul religios (muntele sfânt al dacilor, Kogain). Burebista a fost adesea descris ca o mare căpetenie ce a cucerit o mare parte a Europei (i-a cucerit pe celți, fapt ce i-a adus numele de „nimicitor al celților” și s-a implicat în politică romei).

Unul dintre primele atacuri ale sale a avut loc în anul 74 î.Hr., în sudul Dunării, manevra fiind făcută pentru a-i asigura regelui o zonă de refugiu („tampon”) între celelalte triburi (respective cele sudice) și Dacia.

Într-un timp destul de scurt, primul conducător al Daciei a reușit să pună bazele unei confederații, unificând formațiunile statale geto-dace: a alungat triburile boliilor și tauriscilor (populații celtice aflate în Câmpia Panonică, respectiv în Alpii Austriei), i-a atacat mai departe pe scordici în sudul Dunării (în Tracia, Dalmația și Illyria) și pe bastarni (o populație binecunoscută germanică) la est de Munții Carpați, dar și cetățile-stat grecești de pe malul Mării Negre, între Olbia (la gura fluviului Bug) și Appolonia (pe teritoriul Bulgariei actuale). Astfel, „în câțiva ani intemeie o mare stăpânire”, cum a afirmat istoricul și geograful Strabon, considerându-l “cel mai mare dintre dintre regii Traciei”.

La apogeu, armata lui Burebista, ajunsese la un numărul de 200.000 de soldați ca diind nu unul impresionant sau exagerat, ci “mai degrabă modest”. Acesta a „intuit” planurile Imperiului Român de expansiune înspre Dunărea de Jos, Pontul Euxin, i-a acordat, bineînțeles, ajutorul militar condiționat, necesar generalului roman, Pompei, ce se afla în războiul pentru putere împotriva lui Cezar (fapt ce permite, de asemenea, expansiunea statului dac).

Pompei este învins, lăsându-l pe Caesar singurul conducător al Romei, iar pentru a-l „pedepsi” pe Burebista pentru ajutorul dat lui Pompei, a intensificat presiunea la hotarele Daciei, concentrand importante effective militare în apropierea statului dac, în vederea unei expediții de cucerire.

Romanii se pregăteau să atace Dacia. Burebista îndrăznea, cu toate acestea, să-i sfideze pe romani, lansând atacuri scurte asupra provinciilor de la sud de Dunăre aflate sub stăpânire romană. Însă, acest fapt a fost amânat de moartea regelui Caesar (prin asasinare), cât și a lui Burebista (din cauze neclare, cel mai probabil în urmă unui complot) cu aproximativ un secol și jumătate.

Burebista a dovedit reale aptitudini militare și diplomatice ducând Dacia în culmea puterii militare. El a reușit să-i unească pe toți ceilalți regi și conducători ai neamului său în contextul unui dublu pericol extern.

De asemenea, a izbutit a face unirea triburilor locale posibilă, unde sate sau cetăți, precum Tyras, trebuiau arse din temelii, pentru a se supune, în așa fel încât a putut construi un adevărat stat dacic centralizat (foarte bine organizat cu legi proprii și un sistem de administrare superior al populației), ce mergea de la Tisa până dincolo de Nistru, la Bug. Iar la această înfăptuire (și multe altele) fusese ajutat de marele preot cu prestigiu, Deceneu. (Iordanes spune că Deceneu i-a instruit pe daci „făcând-i să trăiască conform legilor naturii, transcriind aceste legi; ele se păstrează până astăzi sub numele de belagines“. Din păcate, scriitorul nu oferă nicio informație în plus despre opera literară în care Deceneu a transcris aceste belagine și nici despre structura sau forma lor.

Administrativ, Burebista, ajutat de marele preot Deceneu și de o cancelarie regală competentă, a reușit să realizeze un stat puternic și centralizat. Economic, noul conducător va bate moneda, constrâns de avântul comerțului ce va avea ca direcție principal spațiul grecesc. Sprijinit de Deceneu, Burebista a reușit să impună poporului său și norme moral-religioase. Cel mai cunoscut exemplu este convingerea dacilor să-și taie viile, pentru a renunța la consumul de vin.

La această afimație este relevantă mărturia din antichitate a istoricului Strabon: în „GEOGRAFIA” (potrivit autorilor vol.”Izvoare privind istoria României”): „i‑a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine”.

A ridicat efectivele mobilizabile ale statului geto-dacla peste 200.000 de ostași, cărora le-a asigurat pregătirea de luptă prin exercițiu și «ascultare de porunci», a diversificat dotarea trupelor cu mașini de asediu, a dat un plus de incisivitate forței de șoc a armatei sale. Lui i se datorează și edificarea unui sistem complex de fortificații, în Transilvania, îndeosebit construit din piatră, în tehnică specifică denumită „murus dacicus”, „zidul dacic”, atesta C. Căzănișteanu, V. Zodian, A. Pandea în anul 1983.

Decretul din Dionysopolis a fost scris în jurul anului 48 î.Hr. de către cetățenii din colonia grecească Dionysopolis și este un izvor istoric important, care oferă informații (nu foarte precise, însă) despre Burebista. Decretul este o inscripție de marmură fragmentară.

Aceasta se referă la regele dac fiind cel mai mare dintre regii Traciei. Inscripția se referă, de asemenea, la regele dac Burebista și o interpretare este că Acornion a fost sfetnicul său șef (în greacă veche πρῶτοσφίλος, literal „primul prieten”) din Dionysopolis. Alte surse indică faptul că Acornion a fost trimis ca ambasador al lui Burebista la Cneus Pompeius Magnus, pentru a discuta despre o alianță împotriva lui Iulius Cezar.

Acest lucru conduce la ipoteza că menționata Argedava a fost capitala regatului dac condus de Burebista. Această sursă nu menționează, din păcate, locul unde se afla Argedava și opiniile istoricilor sunt împărțite în două categorii.

Cu toate cele menționate, în contraditoriu cu realitatea, Burebista este o enigmă. Informațiile despre acesta sunt puține, iar dovezile cu privire la existența și acțiunile acestuia sunt menționate cu puține surse istorice antice. Burebista este, de asemenea, doar un nume sub care primul rege dac este cunoscut.

În cronicile Antichității (spre exemplu), numele regelui dac a cunoscut mai multe variante: Byrabeistas, Burbistas, Boirebista, Buruista, Barabista în inscripţiile greceşti. „Burebista, bărbat get, ajungând să domnească peste neamul său, a luat în stăpânire niște oameni ticăloșiți de dese războaie și în așa măsură îi ridică prin muncă, cumpătare și ascultare de porunci, incat în câțiva ani întemeie o mare stăpânire pe cei mai mulți dintre vecini îi supuse geților.

Ba era de mare primejdie și pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni și prăda Tracia până în Macedonia și în Iliria, iar pe celții care se amestecă cu tracii și cu ilirii i-a pustiit cu totul.” (descrierea lui Strabon).

Burebista, numit în vremea sa, „cel mai mare și tare” rege al Traciei, a fost ucis în același an și aceeași lună, ca inamicul său., Iulius Caesar, în anul 44 î. Hr., în Dacia. Despre moartea sa s-au descoperit extrem de puține izvoare, mai precis doar unul, care rezumă în puține cuvinte sfârșitul domniei glorioase a primului rege dac. Fiind Strabon cel care scrie doar atât: „Burebista a fost răsturnat în urma unui complot pus la cale împotriva lui de o mână de oameni, mai înainte ca romanii să trimită împotrivă-i o expediție.

Urmașii lui s-au dezbinat, dezmembrând țara în mai multe regiuni. Chiar și acum, când Caesar Augustus a trimis oștire împotriva lor, ei se aflau împărțiți în cinci regiuni, mai înainte erau în patru. Negreșit aceste „ diviziuni teritoriale se fac după împrejurări și apar când într-un fel, când într-altul”.

De aici au apărut ipotezele adaptate de istorici și cea principala fiind aceea că moartea lui Burebista să fi fost rezultatul unui complot (sau în urma unei revolte a unor nobili locali). Complotul ar fi fost organizat de căpeteniile dacice (din estul Munteniei și nordul Moldovei).

De asemenea, au existat mai mulți lideri tribali care s-au opus, întrucât multe triburi dadice au fost cucerite târziu (mai există și nemulțumirea favorizării zonei transilvănene, prin construcția monumentelor și cetăților din piatră). Triburile zonelor mărginașeau fost folosite mai mult în timpul campaniilor (obositoare) împotriva celților și a grecilor.

Unii dintre istorici îl clasează și pe viceregele (marele preot) Deceneu în fruntea complotiștilor, cel care ar fi condus p revoltă la palat, acesta dorind puterea supremă. Dar, mulți alții, nu sunt de accord cu această teorie, susținând, mai apoi, că după asasinarea regelui, oastea loială, condusă de Deceneu, a dus lupte grele cu separatiștii complotiști.

După toate acestea, trebuie reținut faptul cp Burebista (82-44 î.Hr.) a realizat cea mai mare întindere a statului dac, cunoscută în istorie, a fost primul rege geto-dac și întemeietor al statului centralizat al dacilor.

Cu sărbătorirea celor 750 de ani de la atestarea documentară a localității Orăștie, a avut loc dezvelirea monumentului în cinstea lui Burebista „Statuia lui Burebista, rege al geto-dacilor”, statuie situată în orașul Orăștie, în Piață Victoriei. „Cum a ajuns Burebista mândria Orăştiei. Opera de artă uriaşă care împodobeşte un bloc din centrul istoric”.