ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ultimul episod al Revoluţiei, arestarea lui Iulian Vlad. Brucan către Iliescu: ”Cum vrei să lucrezi cu fostul şef al Securităţii, nu-ţi dai seama că e o idee monstruoasă?”

Pe 24 februarie 1994, Iulian Vlad, general pensionar, fostul şef al Securităţii, a fost chemat la comisia de la Senat, care investiga revoluţia din decembrie 1989. A afirmat, de la bun început: ”admir comisia, dar daţi-mi voie să-mi exprim scepticismul. Nu veţi reuşi decît foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!” Era împăcat cu sine: îi crescuse ”cota”, se bucura de admiraţia subalternilor (cei mai mulţi, reîncadraţi în SRI), chiar şi printre ziarişti avea mulţi prieteni. Nici noua putere nu-l mai deranja. Locuia în continuare (aşa s-a întîmplat pentru tot restul vieţii sale) la etajul unei vile pe strada Braziliei, repartizat de la fosta Gospodărie de Partid, devenită Regie a Protocolului de Stat. Pentru cele cinci camere, plătea o chirie modică de 561 de lei. Aşa că putea privi totul cu detaşare. Un singur lucru continua să-l nemulţumească: faptul că fusese arestat la Revoluţie, ca ”duşman” al ei, în ultima zi a anului 1989 şi petrecuse în închisoare patru ani încheiaţi, pînă în 31 decembrie 1993.