Cazul Polizu: mama care era să-și piardă fiica, DETALII TULBURĂTOARE despre ororile trăite: „Nu am niciun mesaj pentru medic. Vreau doar să plătească” – EXCLUSIV

„Fetita are multe sechele din cauza ca nu a primit oxigen creierul de la prima clipa de viata. Facem terapii peste terapii. Incercam sa o integram in societate. Are o teama foarte mare (sa comunice cu lumea  – n.r.). Tot timpul a trebuit sa mergem din medic in medic. Nu stiu (cat au costat toate terapiile facute – n.r.). Nu am socotit niciodata. Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa le facem”, a afirmat mama copilei de doar trei ani.

Intrebata daca ia in calcul sa ii intenteze proces civil medicului, femeia a raspuns afirmativ: „Da, vom intenta proces civil. Trebuie sa plateasca tot chinul prin care a trecut copilul meu si prin care va trece si de acum incolo”. 

Medicul nu i-a oferit explicatii. A spus doar ca este „o minune in Saptamana Mare”

Femeia a povestit, referindu-se la asistenta care a descoperit ca fiica ei este, de fapt, in viata ca a fost o „minune ca a ajuns in locul respectiv”. „Daca ea nu ajungea acolo, copilul meu nu mai traia astazi”, spune femeia. 

Acesta povesteste ca vestea primita in urma cu trei ani legata de faptul ca micuta ei este in viata a fost „un soc” pentru ea.

„Asteptam medicul sa imi dea externarea si certificatul constatator deces. In schimb, a venit si mi-a spus ca copilul ar da semne ca vrea sa traiasca. Dupa ce a plecat el din salon a venit asistenta care, plangand,mi-a spus ca ea a gasit fetita. Era foarte traumatizata de tot ce se intmplate. Era cea care a si botezat fetita (asistenta – n.r.). 

Atat a spus medicul. Fara niciun fel de explicatii. Atunci am incercat sa vorbesc cu el. M-a facut sa cred ca e o minune, copilul a inviat peste noapte fiind in Saptamana Mare a Pastelui”, a marturisit mama fetitei.

Ea a precizat ca la acel moment nu a incercat sa ajunga la conducerea spitalului. 

Intrebata daca stie si de alte cazuri similare cu al ei, acesta a raspuns ca nu stie. „Se mai auzeau prin spital cate una-alta, dar atata timp cat nu ai niste probe, nu poti sa acuzi”. 

Niciun ajutor pentru terapiile copilei: „M-am descurcat de una singura”

Intrebata daca a primit ajutor de la stat pentru cheltuielile pe care le-a avut cu terapiile copilului sau, femeia a spus ca nu, ca s-a descurcat de una singura pana in prezent.

„Nu am primit pana acum absolut de la nimeni. Daca este posibil sa primim pentru dezvoltare, pentru a fi cheltuieli mai mici, de ce nu”, a spus mama fetei, precizand ca in momentul de fata cheltuielile lunare ajung undeva la 3.000 de lei.

Cat a fost mica, insa, cheltuielile au fost si mai mari si asta deoarece o terapie de 15 minute costa 60 lei. Acum copila face terapie cognitiva si de limbaj, dar va trebui sa se apuce si de kinetoterapie pentru ca stabilitatea ei pe picioare nu este foarte buna, a mai spus femeia.

Mama copilului considera ca fiica sa ar fi avut alte sanse la o viata normala daca medicul nu ai-ar fi decis soarta in mod atat de nemilos si inexplicabil: „Daca a putut sa reziste 12 ore de una singura… Lupta ei era alta daca din momentul in care am nascut-o era pusa in incubator, avea acces la oxigen, la caldura…”

Intrebata daca are vreun mesaj pentru medicul ginecolog, ea s spus: „Nu am niciun mesaj. Vreau sa plateasca. De ce a facut asa ceva copilului meu? Nu stiu daca vreodata voi avea o explicatie de la el. Un raspuns la acest <<de ce>>”.

Filmul nasterii – detalii cutremuratoare

„Nu am nascut in sala de nasteri, ci in cabinetul asistentelor. La nastere a asistat el si o asistenta. Nu stiu de ce nu am fost dusa intr-o sala de nasteri. A fost sunat de nenumarate ori de asistenta spunandu-i sa vina sus, pe sectie. A spus ca nu poate, ca are treaba. Atunci cand nu s-a mai putut, asistenta a cerut sa ma duca in cabinetul asistentelor. Nu o camera sterila. E o intrebare la care va trebui sa raspunda (de ce a fost dusa in cabinetul asistentelor si nu in sala de nasteri – n.r.)”.

Femeia a spus ca Florian Robe nu este medicul care i-a monitorizat sarcina si ca a ajuns la el dintr-o pura intamplare.

„Asa a fost sa fie sa ajung pe tura lui. Nu e medicul care mi-a urmarit sarcina. Mi s-a recomandat sa ajung in Capitala pentru ca la Pitesti nu au incubatoare pentru prematuri. Am plecat cu sotul cu masina si am ajuns la Maternitatea Polizu si el era de garda. Asa am ajuns la el”.

Cat despre faptul ca i-a fost declarat mort copilul pentru ac apoi acesta sa fie declarat, de fapt, viu, femeia a relatat ca atat asistenta, cat si „toti cei din conducerea spitatului” au facut-o sa creada „in aceasta minune” (ca a fost readus la viata copilul in Saptamana Mare de Paste – n.r.).

„(A aflat adevarul – n.r.) Dupa boteztul facut acasa, al doilea botez, si in noaptea aceea acea asistenta mi-a povestit, dar nu cu lux de amanunte. Dupa ceva timp am mers la ea la spital si mi-a povestit tot. A spus ca nu poate sa traiasca cu aceasta minciuna toata viata. Mi-a spus si mi-a dat si filmul cu fetita…”, a afirmat mama fetitei.

Intrebata de ce a ales sa vorbeasca abia acum despre asta, femeia a spus ca pana in prezent toata atentia familiei s-a indreptat asupra copilului, a ingrijirilor speciale si terapiilor de carea fetita a avut nevoie. 

„Am avut poate si o mica depresie incat nu mi-am putut aduce aminte toate aceste amanunte. Nu stiu sa va explic viata de familie. Totul a fost schimbat. Nimic nu a mai fost ca la inceput. Toata atentia noastra a fost indreptata numai si numai spre fetita – analize, controale de specialitate, din medic in medic”, a conchis aceasta.