Sărbătoare 25 noiembrie. O mare sfântă este pomenită în calendar. Cui trebuie să-i spui „La mulți ani!”

OrtodoxeOdovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie (Dezlegare la peşte)

Greco-catoliceSf. m. Ecaterina din Sinai; Sf. m. Mercurie

Romano-catoliceSf. Ecaterina din Alexandria, fc. m.

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 25 noiembrie.

Sfânta Ecaterina era din cetatea Alexandria şi provenea dintr-o familie de rang înalt. Era frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă, avea cunoştinţe temeinice de medicină, astronomie şi de oratorie.

În timpul persecuţiilor suferite de creştini, în Alexandria a fost organizată o mare sărbătoare în cinstea zeilor romani, în oraş fiind prezent şi împăratul. Sfânta Ecaterina a mers la templul unde se săvârşeau jertfele şi în faţa împăratului s-a arătat revoltată de atât de mare înşelăciune „cu care v-aţi înşelat de diavoli, de slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nesimţitor, ca să se închine unor urâciuni ca acestea” (Vieţile Sfinţilor).

Împăratul s-a mirat de îndrăzneala şi cultura ei, dar mai ales de frumuseţea nepământeană. I se părea că nu este născută din părinţi muritori, ci o zeiţă din zeii pe care-i cinstea el.

Sfânta Ecaterina a fost adusă în faţa unei adunări de cincizeci de filosofi, însărcinaţi de împărat să o determine să se închine zeilor, o dorinţă fierbinte a împăratului, copleşit de frumuseţea tinerei Ecaterina.

Dar în cursul aprigelor dispute pe care le-au avut cu Sfânta Ecaterina, aceşti cărturari au recunoscut fără putinţă de tăgadă Adevărul pe care ea îl susţinea şi care era însuşi Hristos, după spusele Sale: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut”. (Ioan, 14, 6,7)

Pentru Adevărul mărturisit, cei cinzeci de filosofi au îndurat în cele din urmă moarte martirică, împreună cu mulţi alţii care au fost aduşi la credinţa creştină prin înţelepciunea minţii luminate a Sfintei Ecaterina.

Sfânta Ecaterina a primit cununa muceniciei prin tăierea capului, după ce a fost legată pentru a fi zdrobită de fiarele ascuţite a patru roţi prinse pe aceeaşi osie, care însă s-au sfărâmat în bucăţi, rănind de moarte pe cei ce asistau la cumplita privelişte. De aceea, Sfânta Muceniţă Ecaterina este reprezentată în icoane ţinând în mână o roată.

Împărăteasa a plâns văzând felul cum a pătimit Sfânta Ecaterina şi mărturisind pe Mântuitorul Hristos a fost şi ea martirizată.

În aceiaşi perioadă cu martiriul Sfintei Ecaterina au fost chinuiţi şi omorâţi pentru Hristos mai mulţi ostaşi ai împăratului, împreună cu comandantul lor, pe nume Porfirie.

Moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina au fost aflate la sfârşitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

* Sfântul Mare Mucenic Mercurie, de neam scitic, care a trăit în timpul împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (251-260). Când aceştia au declanşat persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (a zeului Marte), aflată sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare.

Sfântul Mercurie s-a făcut cunoscut prin faptele sale de mare curaj, încât împăratul Deciu l-a chemat, i-a oferit multe daruri şi l-a făcut comandant al armatei sale.

După câteva zile, împăratul Deciu, împreună cu toată suita sa, l-a pus să jertfească zeilor drept mulţumire. Atunci, Mercurie a răspuns că nu a câştigat biruinţa cu ajutorul zeilor neputincioşi, ci cu puterea lui Hristos Dumnezeu.

În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost torturat şi în cele din urmă a suferit moarte martirică prin tăierea capului.