Icoana Maicii Domnului s-a CUTREMURAT. Episodul straniu care a prevestit prigonirea preoților de către comuniști

În 1947, Brutalitatea cu care comuniștii își eliminau adversarii politici alimenta serios temerea că aveau mână liberă să procedeze astfel și că România nu va primi ajutorul occidental, așa cum încă mai sperau mulți. Cu un an înainte fusese executat mareșalul Ion Antonescu, iar în vara anului 1947 a fost arestat Iuliu Maniu.

În acest context descurajant, părintele Cleopa, proaspăt numit arhimandrit la Mănăstirea Straja, din județul Neamț, se afla în București, la o întâlnire convocată în casa omului de știința și filosofului Alexandru Mironescu, după cum relatează părintele Ioaniche Bălan, în lucrarea sa „Viața și nevoile Arhimandritului Cleopa Ilie”. La reuniune participau și alte fețe bisericești și intelectuali precum Dumitru Stăniloaie, Benedict Ghiuș, Gheorontie Ghenoiu, Dosoftei Morariu și alții, reuniți în grupul de gândire ortodoxă “Rugul Aprins”.

La rugăminetea celorlalți, părintele Cleopa a început să le spună un cuvânt despre cinstirea Maicii Domnului. În timp ce vorbea, s-a produs un eveniment straniu.Icoana mare din perete a început să se clatine tare, timp de câteva minute și să scoată un sunet ca de harpă. „Părinții și credincioșii adunați în sală fiind cuprinși de emoție, nu știau ce minune să fie aceasta. Unii plângeau, alții își făceau cruce, alții se închinau la Icoana Maicii Domnului, iar alții se rugau cu lacrimi, fiind cuprinși de uimire.

Dintre toți, arhimandritul Benedict Ghiuș a fost cel mai mult mișcat, repetând într-una “Maica Domnului. O minune!”. După câteva minute totul a revenit la normal, însă toți cei prezenți la întâmplarea stranie erau în continuare profund marcați”, a relatat marele pustnic, în amintirile sale.

Cei mai mulți au considerat că Maica Domnului a binevoit să arate un semn de îmbărbătare și de mângâiere pentru credincioșii într-un moment în care urmau să vină încercări grele peste România.

Întâmplarea i-a marcat, într-un fel sau altul, pe toți cei care i-au fost martori. În decembrie 1947, comuniștii au abolit Monarhia, după ce l-au forțat pe Regele Mihai să abdice, iar în 1948 s-a declanșat prigoana împotriva tuturor celor care în mod real sau imaginar s-ar fi opus comunismului. Peste o mie de preoți ortodocși, cărora li s-au adăugat cei romano și greco-catolici, au fost arestați, aruncați în închisori, trimiși să lucreze la canalul Dunăre-Marea Neagră sau chiar deportați chiar în Siberia.

Pentru o parte dintre cei participanți la întâlnirea la care Maica Domnului a dat un semnal, adevărata prigoană a început un deceniu mai târziu. Grupul „Rugul Aprins” a fost destructurat, pe motiv de legături cu Mișcarea Legionară, iar membrii aruncați în închisori, de unde au scăpat odată cu amnistia acordată deținuților politici de către Gheorghe Gheorghiu Dej, în 1964.