Acuzații extrem de dure la adresa autorităților de la București: De ce nu am intrat de fapt în Schengen

Analistul economic Radu Soviani susține că Austria nu are încredere în autoritățile de la București pentru că acestea au dovedit că nu apără interesele propriilor cetățeni.

Afirmația este evident una ironică, dar de ce să aibă Austria nevoie de România în Schengen, când interesele austriece sunt atât de bine apărate în țara noastră acum, când România nu face parte din uniunea vamală?

Soviani face un adevărat rechizitoriu al modului în care Guvernul și autoritățile de supraveghere române au apărat de-a lungul anilor interesele companiilor austriece în dauna propriilor cetățeni.

Scandalul băncilor de locuințe

”Cum să fie de acord Austria ca administrația politică din România să ‘supravegheze’ granița Schengen?

Vă mai aduceți aminte când Curtea de Conturi a constatat și ICCJ a dat dreptate Curții de Conturi că băncile austriece pentru locuințe (BCR – Banca pentru locuințe și Raiffeisen – Banca pentru locuințe) au fraudat bugetul cu circa 200 de milioane de Euro?

Ce au încercat atunci ‘guvernanții’ români? Să exonereze băncile austriece de plata celor (peste) 200 de milioane de Euro. A încercat-o Orban, în ultima ședință de guvern, noaptea ca hoții. Apoi a făcut-o Parlamentul…

Deci, clasa asta politică (…), care fraudează propriul buget în [favoarea – n.n.] acționarilor privați ai băncilor austriece, să fie una pe care Austria să pună bază pentru Schengen?”, scrie Radu Soviani pe Facebook.

Populația, prejudiciată

Cât timp autoritățile românești ‘supraveghează’ în contra propriei populații atât sectorul bancar, cel al energiei, cel al asigurărilor, al petrolului, al gazelor, al fondului silvic, Austria nu poate avea încredere în România, arată Soviani pe blogul personal:

”Lăsând falsul patriotism la o parte, eu cred că austriecii au toate motivele să se îndoiască de capacitatea unei clase politice de a securiza în mod real frontierele Schengen, atât timp cât această clasă politică:

* a stabilit redevențe pentru petrol și gaze, înghețate, pentru zeci de ani, în favoarea companiilor austriece;

* au vândut pe nimic principala companie petrolieră a țării (împreună cu accesul pe nimic la resursele de petrol și gaze);

* au privatizat băncile românești către companii austriece FĂRĂ reevaluare de active, la prețuri mizerabile;

* au permis, prin BNR, a cărei conducere a fost tot timpul numită politic și subordonată, externalizarea profiturilor din sistemul bancar românesc, externalizare de credite, vânzare pe nimic (la 5% din valoare) a unor portofolii de credit ‘neperformante’ către tot soiul de ‘verișori’ din Austria;

* au permis ca BNR să urmărească interesul acționarilor privați ai băncilor comerciale și să le maximizeze profitul, prin carteluri bancare;

* au permis și permit, prin ASF, inclusiv companiilor austriece să dubleze sau să tripleze peste noapte prețurile asigurărilor, în favoarea acționarilor privați (și austrieci) ai societăților de asigurare;

* au tratat problema reală a tăierilor ilegale de păduri drept o oportunitate de corupție și de afaceri”.