Complici la defrișarea României. Pădurile, pustiite din indolența statului – interesele obscure ale austriecilor

„Este vorba despre bani, despre coruptie. Daca as fi o companie internationala si ar trebui sa aleg intre a cumpara pamant sau padure in Austria sau in Romania, cu siguranta as cumpara o padure in Romania. Din cauza pretului si a guvernului. Voi aveti padure ieftina si guvern la fel de ieftin”, spunea, cu ceva timp în urmă, Peter Pilz, fost parlamentar austriac în Partidul Verde.

„Nimeni in Austria nu ar accepta ca dezastrul din padurile voastre sa se produca si in ale noastre”, mai spunea acesta.

In Austria, legislatia privind padurile este foarte aspra si taxele impuse companiilor sunt enorme. Statul austriac este cel mai mare proprietar de paduri din tara, cu 4 milioane de hectare. Restul apartine marilor familii nobiliare sau fermierilor mici si mijlocii. Niciunii, insa, nu vor sa le vanda, asa cum fac romanii. 

Padurile nu-si pierd niciodata valoarea. Lemnul, pamantul, vanatul sunt mereu acolo si nu se pot dematerializa. Greseala romanilor care duce, in timp, la pieire, a fost aceea ca au vandut ieftin si s-au bucurat de un profit pe termen scurt. Noii cumparatori nu au niciun fel de respect pentru legislatia romaneasca si asa mult prea ciopartita, nu au interesul sa mentina infrastructura regionala si nu dau doi bani pe dezvoltarea economiei regionale. Ei doar vin, recolteaza materia prima si duc banii in alta parte. Nimic nu ramane in Romania, nimic nu se investeste. Nimic pentru romani.

In 2005-2006, statul roman a dat liber la retrocedari pe o suprafata foarte mare. Neavand cu ce sa intretina padurile, oamenii au vandut masiv. De lemn, insa, au profitat companiile straine, mai ales oameni de afaceri austrieci. Ce au facut romanii? De multe ori, au fost complici. Si, asa cum a aratat-o istoria, in cele mai multe cazuri complicitatea distruge.