Cu drag despre România, județul Argeș | Ana Maria Păcuraru: „Industria petrochimică a fost distrusă”

Darea de pomană, aproape, a Petromului, austriecilor de la OMV, s-a lăsat și cu drame. Pentru toată lumea… Industria petrochimică a fost distrusă, zeci de mii de oameni au avut de suferit, deoarece austriecii s-au făcut stăpâni peste resursele naturale și se comportă cu românii așa cum s-au comportat sute de ani, când diferite zone ale României au avut ghinionul istoric de a se afla sub ocupația lor. Vă dăm încă un motiv să credeți că demersul nostru, de inițiere a unui referendumul pentru naționalizarea Petrom, este justificat. Până acum câțiva ani, dacă mergeai pe autostradă, spre Pitești, știai din timp când te apropii de reședința județului Argeș: vedeai coșurile înalte, cu flacără, ale rafinăriei ARPECHIM.

Această flacără a ars de la sfârșitul anilor 60 ai secolului trecut. Zeci de mii de oameni au lucrat la ARPECHIM, se lucra chiar și în patru schimburi. De ceva timp, au dispărut și flacăra, dar și coșurile. Cel mai rău e că acea flacără era flacăra speranței pentru zeci de mii de oameni. Proprietarii ARPECHIM, austriecii de la OMV, au decis să închidă complexul. În anii de glorie, se produceau anual, la ARPECHIM, 7 milioane de tone de benzină și motorină. Petrolul românesc, dar și cel adus din țările arabe era procesat aici, la Pitești. 

Însă totul a luat sfârșit. Instalațiile rafinăriei au fost puse la pământ, curtea uriașă a ARPECHIM arată ca după război. A murit totul, oamenii au fost dați afară, iar proprietarii străini s-au spălat pe mâini. Mii de oameni, de soarta cărora depindeau alte zeci de mii de membri ai familiilor lor au fost dați afară, pe drumuri. S-au întâmplat drame, unii muncitori au murit de inimă rea, s-au destrămat familii… Orașul a pierdut bani mulți din impozitele și taxele de la ARPECHIM, astfel că i s-a încetinit dezvoltarea. Și totul din cauza unei decizii cinice a austriecilor de la OMV, care a dus la distrugerea petrochimiei românești. Discutăm acest subiect cu președintele CJ Argeș Ion Mînzînă, primarul municipiului Pitești Cristian Gentea si doamna Dorina Roșu, prin skype, fost angajat al RafinĂriei piteștene.

Cu drag, despre Argeș! 

Chiar dacă realitățile zilei ne obligă să deviem de la cursul normal al evenimentelor programate, noi nu încetăm să vă arătăm, dragi telespectatori, de ce trebuie să iubim România. În anul 1935, un grup de călușari din Pădureți-Argeș au jucat în fața reginei Angliei la Londra, având un succes uluitor la publicul din toată lumea. În 2005, „Ritualul Călușului” a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității – UNESCO. Este primul element de patrimoniu cultural românesc inclus pe această listă.

„Călușarii de la Bîrla” – sunt dovada că folclorul autentic trăiește în Argeș și este practicat de oameni de toate vârstele. Așadar, astăzi, pașii ne poartă către județul care, de milenii, este poartă a Valahiei și stâlp de neclintit în fața invadatorilor care au vrut să ne cotropească. Aici, de la înălțimea celor mai înalte piscuri din țară, pe unde astăzi șerpuiește Transfăgărășanul, voievozii Basarabi au păzit cu sfințenie nu doar pământul, ci și credința.

O Mesopotamie închisă, ne spune Iorga, în care se pătrunde cu greu dinspre Transilvania, cu dealuri îmblănite de dese păduri de fag, străjuită la nord de Munții Făgăraș, Curtea de Argeș, capitală a țării Românești, a fost și este un veritabil Constantinopol al ortodoxiei, care nu a căzut niciodată în mâinile dușmanilor. Mânăstirea care este binecuvântată de moaștele preacuvioasei mucenițe Filofteia este locul de odihnă al regilor și reginelor care au construit cu sacrificii România Mare și modernă. 

Argeșul este mărturia că poporul nostru are o vechime milenară pe aceste pământuri. Castrul Jidova, de la intrarea în Câmpulung, este unul dintre cele mai bine păstrate din întregul imperiu roman. De aici, din Argeș, în urmă cu mai bine de 500 de ani, a fost atestată prima scriere în limba română cunoscută – Scrisoarea negustorului Neacșu, trimisă din Câmpulung Muscel, către Johannes Benkner, judele Brașovului, prin care se trimiteau informații despre mișcările militare ale otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească. Pământ roditor de oameni de țară, Argeșul a fost și casa lui Vlad Țepeș.

Cuibul vulturilor de la Poienari stă mărturie vie a rezistenței și a iubirii pe care voievozii de altădată o aveau către popor. De aici, din Argeș s-a construit țara de Brătieni și Golești, familii care au lăsat cărămizile pe care să se clădească o națiune demnă și mândră. Și tot în Argeș, Carol I a înființat prima școală pentru pregătirea profesională a învățătorilor iar, mai devreme, Goleștii au înființat prima școală superioară din mediul rural unde copii de boier învățau laolaltă cu pruncii țăranilor. Prima reședință a regelui Carol I a fost într-o casă a familiei Golescu, care ulterior a devenit, după modernizări, Palatul Regal.

La Argeș s-a dat ora exactă în România secole la rând: Pământul mustește de istorie și cultură, dar Argeșul se mai poate mândri și cu alte performanțe. Pepinieră de talente și bazin roditor pentru performante sportive, îi suntem datori acestei regiuni pentru o legendă a fotbalului: Nicolae Dobrin. Prințul din Trivale a încântat generații întregi și îi inspiră și astăzi pe micuții ce încalță pentru prima dată ghetele cu crampoane.

Și muzica românească este legată de nume importante, precum al lui Marin Teodorescu, devenit mai târziu celebrul Zavaidoc. El rămâne prințul neîncoronat al muzicii lăutărești. O dovedește și „Festivalul național de muzică lăutărească veche ce-i poartă numele, organizat, an de an, la Pitești. Chiar dacă flacăra combinatului Arpechim nu se mai zărește de pe autostrada care leagă Piteștiul de capitală, Argeșul este încă un motor important al economiei naționale. 

De aici au intrat, doar în 2019, aproape 28 de miliarde de lei în PIB-ul României, adică un sfert din regiunea Sud Muntenia. Uzinele Dacia și Institutul de Cercetare nucleară de la Mioveni sunt vârfuri ale industriei și tehnologiei mileniului trei. Iar Mioveniul se mai mândrește cu ceva: aici s-a construit singurul spital modern de după Revoluție. Lider la toate capitolele economice, acest loc binecuvântat cu oameni primitori, calzi, harnici și mândri, este o ladă de zestre – plină de comori ale tradițiilor păstrate din generație în generație. Dar acest meleag este mult mai mult decât putem cuprinde noi în cuvinte. De aceea, astăzi vă invităm să vorbim Cu drag, despre Argeș!