Sărbătoare 16 decembrie. Zi importantă a ortodoxiei: mari sfinți sunt pomeniți în calendar

OrtodoxeSf. Proroc Agheu; Sf. Teofana împărăteasa

Greco-catoliceSf. pf. Agheu

Romano-catoliceSs. Adelaida, împ.; Aggeu, profet

Sfântul Proroc Agheu este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 16 decembrie.

Sfântul Agheu, al cărui nume „se tâlcuieşte praznic, sau cel ce prăznuieşte”, s-a născut în Babilon, în vremea robiei poporului evreu, fiind din seminţia lui Levi. (Vieţile Sfinţilor)

S-a întors la Ierusalim când era încă tânăr şi, împreună cu iudeii conduşi de Zorobabel şi de arhiereul Iosua, a fost unul din susţinătorii ideii de refacere a templului distrus de chaldei.

A fost unul dintre ultimii proroci ai Vechiului Testament, anunţând profetic că, deşi lipsit de bogăţia şi de frumuseţea primului templu (cel zidit de Solomon), slava celui de-al doilea templu din Ierusalim va fi chiar mai mare, căci prin porţile sale avea să intre Mesia cel făgăduit, Iisus Hristos.

În cartea sa, prorocul Agheu arată cuvântul Lui Dumnezeu privind lipsa de interes a poporului pentru refacerea Templului: „V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi strâns mult, dar Eu am risipit truda voastră! Pentru ce?, zice Domnul Savaot. Din pricina templului Meu care stă dărâmat, iar voi zoriţi cu lucrul, fiecare pentru casa lui! Pentru aceasta cerul se va încuia, nu vă va da rouă şi pământul roadele sale. Şi am chemat seceta pe pământ şi pe munţi, peste grâu, peste vin şi peste orice rodeşte pământul; peste oameni şi peste dobitoace şi peste toată strădania palmelor voastre”. (Agheu, 1; 9-11)

Sfântul Agheu a mai prorocit despre slava Bisericii, despre chemarea neamurilor la mântuire şi despre a doua venire a Domnului.

* Sfânta Teofana a fost prima soţie a împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul (886-911).

S-a născut într-o familie de mari demnitari din Constantinopol şi s-a căsătorit cu prinţul moştenitor Leon. Când acesta a ajuns împărat, împărăteasa Teofana n-a încetat să se îngrijească de mântuirea sufletului. Se ruga, postea, purta pe sub hainele împărăteşti haine aspre spre nevoinţă, dăruia milostenie celor săraci, se îngrijea de slugi ca de fraţi şi din gura sa nu ieşea minciună sau ocară.

Ducea o viaţă atât de aspră încât s-a îmbolnăvit de o mare boală trupească şi a plecat tânără din această lume.