Un fost corporatist a povestit cum a ajuns la psihiatrie după trei ani de muncă la foc automat. Dezvăluiri incredibile din culisele marilor companii

„Am lucrat aproape 3 ani la una dintre cele mai mari corporații din lume, firmă de consultanță, și, pentru că nu am de gând să mă mai întorc la pretinsul lor professional network, vreau să mă folosesc de această experiență pentru a-mi reaminti, mie în primul rând, ce am găsit acolo,”  își începe destăinuirea fostul corporatist.

„În spatele fiecărei povești de succes, există un idiot”

Cartea-manifest este structurată în capitole al căror nume este foarte sugestiv: „Să punem un zâmbet pe față”, „Din păcate, dragă, meriți șampania mai ieftină”, „Un steag roșu flutură peste corporații” „În spatele fiecărei povești de succes, există un idiot” „Grădina torturii a deliciilor corporative” „Patru călăreți ai apocalipsei” „Îmi pare rău că nu am participat la întâlnirea ta, eram ocupat să citesc Heidegger” „Arma mea de sinucidere”„Dansator în întuneric”.

Fostul angajat prezintă ironic mentalitatea predominantă din cadrul marilor corporații:

„În lumea lor de sticlă, decorată cu mochetă gri și cuști transparente de șobolani, riști să rămâi virgin dacă nu ești deja manager și nu conduci măcar o cioată de BMW.”

Autorul prezintă metodele prin care marile corporații reușesc să țină sub control angajații, să îi exploateze și apoi să scape „basma curată”.

„Cum reușesc însă aceste organizații să-și păstreze reputația curată? Identifică două surse: frica și prostia.” „Corporațiile știu care e mindset-ul românilor în ceea ce privește munca și au tot interesul să nu-l schimbe. (…) Trăgeau de român cum trage câinele flămând de un os întins. Românul e rezilient și nu face nazuri. Înghite mult și e prizonierul ratelor la bancă; nici nu-și cunoaște drepturile, și nici n-ar avea de unde – a supt la țâța cotropirii ere și ere.” „Fiindcă majoritatea corporatiștilor sunt de o inteligență (sub)mediocră, vânătoarea după funcții care să-i facă demni de privit și după salarii care să-i rezolve pe viață e acerbă.”

„Un tânăr de 20 și ceva de ani zombificat și supt de orice vitalitate”

Fostul corporatist descrie atmosfera de lucru dintr-o multinațională în tonuri pesimiste

„La corporație a fost prima dată când am văzut un tânăr de 20 și ceva de ani zombificat și supt de orice vitalitate. Felul în care se îndrepta spre scaunul de la birou aducea a moarte vie. Nu e posibil să fii atât de stors în cea mai activă perioadă biologică a vieții.” 

Autorul manifestului împotriva muncii în corporații a dezvăluit strategia celor din management pentru a urca în ierarhie pe seama subordonaților care muncesc până la epuizare:

„De ce lucrează atâția idioți în corporații? Pentru că pe proști îi poți vrăji <doar> cu bani, iar corporațiile au destui încât să-i țină anesteziați. Mi-am dat seama de la început că funcționează pe strategia unui „hunger game” – fă viața celor nou-veniți pe proiect cât mai grea, astfel încât ei să-și ia câmpii, iar tu să promovezi că ești loial.”

Rezultatul muncii în corporație: vizita la psihiatru 

După 3 ani de muncă la foc automat, angajatul a clacat și a trebuit să apeleze la serviciile unui psihiatru:

„La sfârșitul lui noiembrie 2021 deja făceam terapie pe probleme declanșate de muncă și urma prima consultație cu un psihiatru. (…) În acest loc mă simt incompetent, simt că am eșuat profesional și că sunt într-un loc greșit, pe o traiectorie greșită și că nu o să fiu bun niciodată la ceea ce fac. Sunt abandonat pe un proiect și lăsat să mă descurc cu documentația în mână, mi s-au cerut și pretins încontinuu lucruri fără să mi se ofere nici cea mai mică bunăvoință de a căpăta experiență [pe proiect]. Senzația că nu-mi iese nimic nu mă părăsește în nici o zi de muncă, mă înnebunește și e cea care m-a adus în punctul în care nu se mai leagă nimic logic în capul meu. Am ajuns cea mai proastă versiune a mea și pur și simplu nu mă mai recunosc,” mai scrie fostul angajat în compania multinațională.