Cozmin Gușă: „Țarul, valetul și bucătarul”, adaptare după „Sultanul și lovitura de stat”, piesă jucată acum 7 ani în Turcia. Care e totuși situația reală și de ce se teme Putin?

Comunitatea internațională a fost păcălită ușor, îmi amintesc cum Angela Merkel milita pentru sprijinirea urgentă a lui Erdogan, iar ulterior nimeni n-a mai discutat tărășenia, deoarece era un eveniment rușinos pentru lipsa de expertiză, dar și de soluții, a diplomației euroatlantice. Am zis atunci, și repet acum, că în Turcia s-a pus în scenă piesa ”Sultanul și lovitura de stat”, operațiune extrem de utilă pentru consolidarea puterii lui Erdogan, fără de care el n-ar mai fi fost azi președinte.

Ce s-a întâmplat ieri în Rusia e similar cu ceea ce a fost în Turcia, cu diferența specifică dată de faptul că întreaga lume a înlemnit de frică, putându-se ghici ușor ce-ar însemna o Rusie intrată în haos, cu infrastructura armamentului nuclear ajunsă în mâinile unor generali ruși. Am pariat ieri la prânz cu câțiva cunoscuți că până seara Prigojin va capitula sau va fi eliminat fizic, și-am mizat pe asta tocmai pentru că totul mirosea a înscenare, chiar mai slab regizată decât a făcut-o Erdogan în 2016. De ce zic că e nimerit să denumim ”piesa” pusă în scenă la Moscova ”Țarul, valetul și bucătarul”, identificând aici personajele ca fiind Putin, Lukașenko, respectiv Prigojin? Președintele Rusiei conduce țara în mod autocratic, asemeni unui țar, ține cont doar de părerile unor apropiați, și nu tot timpul (!), cine îndrăznește să-l contrazică este rapid eliminat. Lukașenko, liderul belarus, se poate menține la putere doar cu sprijinul lui Putin, iar acest lucru îl face să accepte orice sarcină impusă de la Kremlin, comportamentul său de valet fiind bine identificat mai ales în timpul războiului ucrainean. În fine Prigojin, chiar a avut mult timp statutul de bucătar al lui Putin, el organizând ospețele mai simandicoase ale liderului rus, ba chiar servea el însuși la masă atunci când era nevoie de discreție totală. Putin are atâta încredere în el încât i-a trasat și sarcina finanțării trupelor Wagner, și vă închipuiți că sumele au fost de ordinul multor miliarde de dolari în ultimii 10 ani (conducătorul militar real al mercenarilor Wagner este de fapt fiorosul colonel GRU Dmitri Utkin, bucătarul Prigojin fiind însărcinat mai mult cu PR-ul, după cum ați constatat cu toții). Cine crede că Prigojin a fost lăsat să se înfoaie și să comenteze după mintea lui în ultimul an este naiv sau neinformat, dacă n-ar fi beneficiat de coordonarea și protecția lui Putin ar fi fost mort demult.

Așadar, în rezumat, ieri am avut de-a face cu o operațiune în urma căreia Prigojin trebuia să înspăimânte mapamondul despre ce-ar însemna cu adevărat pericolul nuclear rusesc, să se marcheze public nemulțumirea legată de cei doi lideri ai armatei ruse, ministrul Shoigu și șeful de stat major Gherasimov, să se consemneze totuși disciplina mercenarilor Wagner care ”n-au vărsat sânge rusesc”, iar spre seară, bucătarul cu aspect de clovn să fie salvat prin intervenția și negocierea ”valetului” Lukașenko, și extras în Belarus.

Dacă aceste lucruri au devenit clare începând de aseară, mai rămâne de lămurit ce anume l-a obligat pe Putin să pună în scenă o asemenea operațiune care îl vulnerabilizează în orice caz, ba chiar îl face de râs în fața multora dintre cei ce-l creditau ca fiind un tip sofisticat în rezolvarea situațiilor de criză. Răspunsul e legat de nemulțumirea liderilor din armata Rusiei, inclusiv a celor doi șefi, Shoigu și Gherasimov, pentru tergiversarea războiului ucrainean. Aceștia au militat mereu pentru operațiuni dure și sângeroase, pentru folosirea arsenalului și capacității uriașe pentru declanșarea unui război real în Ucraina, ce-ar fi dus la distrugerea totală a infrastructurii militare a ucrainenilor și supunerea acestora. Putin are însă altă strategie, cu un conflict militar ținut la foc mic și prelungit, pe fondul căruia ordinea internațională să se reașeze treptat, dar în avantajul blocului condus de China și Rusia, conform înțelegerilor convenite în mod subteran cu președintele Xi. Operațiunile dedicate dedolarizării lumii, spre exemplu, sunt sofisticate și necesită etape clare de execuție, formatarea blocului BRICS+ se face de asemenea conform unui calendar ce exclude azi războiul total și punerea la pământ a Ucrainei. Putin și-a creat prin evenimentul de ieri contextul prin care să încerce decapitarea șefilor militari ce nu sunt de acord cu strategia sa, respectiv a altora ce i s-ar opune, iar execuția acestor lucruri o vom putea vedea începând de azi. SUA și Occidentul, înțelegând pericolul iminent al alternativei reprezentate de șefii duri din armata rusă, dacă nu cumva vor începe să manifeste înțelegere față de Putin, vor juca oricum o neutralitate ce va avantaja planurile lui Putin, așa cum au făcut și-n cazul lui Erdogan în 2016.

O să revin cu comentarii despre situațiile apărute și implicațiile geopolitice, în final vă recomand din nou un film excepțional, ”The Sum of all Fears” (Pericol Absolut, cu Morgan Freeman și Ben Affleck), realizat acum douăzeci de ani, dar programat din nou (interesant, nu?!) de cei de la Netflix, unde se pune în scenă o situație similară cu cea de azi din Rusia. Veți înțelege mai ușor mizele actuale, inclusiv implicarea SUA, dar și faptul că anumite situații și rezolvări sunt perene.