Știai că pomii pot să „vorbească” între ei? Oamenii de știință au aflat ce informații „schimbă” copacii între ei și prin ce metodă fac asta

Iată câteva puncte cheie despre această interacțiune:

Micorize: Majoritatea plantelor formează simbioze cu ciupercile micorizice. Rădăcinile plantelor oferă zaharuri ciupercilor, iar în schimb, ciupercile furnizează plantei nutrienți, cum ar fi fosforul și azotul.

Rețeaua Wood Wide Web: Cercetătorii au denumit această rețea subterană de ciuperci „Wood Wide Web”. Prin această rețea, resursele și informațiile pot fi transferate de la un copac la altul.

Transferul de resurse: Un copac care are acces la lumina soarelui și produce o cantitate mare de zaharuri poate transfera aceste zaharuri unui copac mai tânăr sau unuia care se află la umbră, ajutându-l să crească.

Semnale de avertizare: Dacă un copac este atacat de un dăunător, poate trimite semnale chimice prin rețeaua de micorize către alți copaci din apropiere. Acești copaci pot răspunde prin producerea de compuși chimici care îi protejează împotriva dăunătorilor.

Beneficii reciproce: Ciupercile micorizice beneficiază de pe urma acestei interacțiuni, deoarece primesc zaharuri de la plante. În schimb, ele ajută plantele să absoarbă apă și nutrienți din sol.

Diversitatea speciilor: Există multe specii diferite de ciuperci micorizice, iar fiecare poate avea o relație unică cu plantele cu care interacționează.

Această descoperire a modului în care pomii „comunică” și „colaborează” prin intermediul ciupercilor micorizice a schimbat modul în care înțelegem ecologia pădurilor și interacțiunile dintre plante. Deși conceptul de „comunicare” între plante poate părea antropomorfic, el subliniază complexitatea și interconectivitatea vieții în ecosistemele terestre.