Ana Maria Păcuraru: Ce înseamnă această luptă internă dintre Elena și Oana Lasconi?

Vedem lupta internă, acum publică, a unei familii oricum destabilizate cu o tânără răzvrătită și plecată din țară, care-și umilește public mama. Să nu uităm că noi nu cunoaștem dedesubturile relației mamă-fiică și de ce problemele interne s-au transformat într-o mascaradă publică. Asistăm la o piesă de teatru cu o actriță debutantă care, în criza răzvrătirii sociale, își sacrifică mama cu o lipsă de respect grosolană, și mai nou ne șochează cu intenția de reprezentare politică.

Am urmărit postările Oanei pe Instagram. Am văzut cum tânăra fiică plină de patetic jignește și renegă atitudinea mamei de a-și spune asumat decizia constituțională de a alege între „da” sau „nu” în Referendumul de modificare a articolului 48 din Constituția României unde, atenție, 91.56 % din cei intervievați au răspuns DA, la fel ca Elena Lasconi. Cum ar fi ca această majoritate covârșitoare să fie jignită și denigrată public de copiii lor că au spus „Da”?

Dar care este problema de bază a acestui scandal?

Problema de bază este că obiectivele s-au schimbat de la rezonabil, la nerezonabil, la nebunie. Am decis că fericirea subiectivă, așa cum este definită de persoana din acel moment, este singurul lucru care contează. Ei bine, există consecințe pentru asta. Consecințele sunt că trebuie să accepți toate acestea. Trebuie să accepți asta pentru că așa vreau eu. Trebuie să mă accepți ca bărbat sau femeie dacă eu vreau să fiu bărbat sau femeie. Trebuie să mă accepți și drept o persoană de 6 ani, pentru că așa vreau eu să fiu: nemuritoare. Trebuie să mă accepți și ca o zebră, tot pentru că așa vreau eu. Tu, societate, trebuie să mă accepți! Este evident că toate aceste lucruri vor afecta convențiile sociale.

În primul rând, nu cred că cineva ar trebui să fie mândru de sexul pe care îl are. Este doar o parte a vieții tale. Problema este că sugerăm: căsătoria homosexuală și căsătoria heterosexuală sunt identice și au aceleași valori morale. Nu este deloc așa. Să fie clar, eu respect opțiunile intime ale oricărei persoane, adică nici nu mă interesează cu cine se află x, y, z în pat! Însă căsătoria și adopția copiilor în cupluri între persoane de același sex pot fi o problemă de etică, demografie…

De fapt, ceea ce implică mișcarea LGBTQIA+ nu este doar ideea că ei ar trebui să poată trăi viețile pe care le doresc fără a fi deranjați în intimitatea propriei case; ideea este că ideologia care stă la baza sistemului lor de credințe trebuie impusă asupra ta. Tu, ca persoană religioasă în viața ta de zi cu zi, tu și școlile tale, tu și bisericile tale. Și ideea că asta se va opri este o minciună. Nu este adevărat. România, din păcate, mai devreme sau mai târziu, va fi obligată, prin evoluția sau involuția naturală a lucrurilor, să accepte căsătoriile homosexuale.

Întorcându-mă la Elena Lasconi… Elena Lasconi de ce nu demisionează din USR dacă nu se regăsește în valorile partidului? Ce se vrea de fapt? USR-ul și-a arătat mai mult afinitatea față de stricăciuni, în frunte cu Drulă și Clotilde Armand.

Lasconi nu are nevoie de USR, să fie clar, USR are nevoie de Lasconi!