Doliu mare în lumea bisericească – A murit un preot extrem de îndrăgit de credincioși – A pierdut bătălia cu o boală cruntă

Preotul Ioan Florin Bășa a murit la vârsta de doar 46 de ani, după ce a fost răpus de cancer.

După o luptă de aproape trei ani cu cancerul și două intervenții chirurgicale majore, părintele a încetat din viață.

În februarie 2020, boala l-a lovit fără milă la vârsta de 43 de ani. Era soț, tată, preot și duhovnic. Cu toate acestea, boala nu face distincții sociale, și a fost diagnosticat cu cancer de pancreas. A suferit o rezecție a întregului pancreas și a splinei.

Chiar și cu chimioterapie, radioterapie și tratament cu insulină în lipsa pancreasului, la zece zile după operație, își desfășura slujba la Biserica Parohială Vulcan, aparent sănătos. Părea că, în mod miraculos, boala l-a ocolit și că va reuși să se vindece.

Însă în decembrie 2022, un RMN de control a relevat câteva metastaze pe ficat, care au fost îndepărtate printr-o intervenție chirurgicală în ianuarie. Din păcate, s-a descoperit că boala se răspândise și în peritoneu. A fost necesar să i se scoată peritoneul din jurul ficatului. În ciuda acestor provocări, a continuat chimioterapia și a slujit ca preot, venind adesea pentru transfuzii în zilele de vineri și sâmbătă, astfel încât să fie apt să slujească duminica.

La 30 iunie, Episcopia Sibiului i-a retras funcția de preot paroh, o lovitură atât din punct de vedere moral, cât și financiar. Era programată o altă operație, dar părintele nu a mai reușit să se prezinte.

Preotul Alexandru Lungu, mesaj de adio pentru părintele Ioan Florin Bășa”Ai plecat. Nu ne-am cunoscut niciodată față către față. Dar ne-am spus unul altuia durerile în ultimele luni de viață ale tale. Am avut în comun cel mai important lucru cu putință: Amândoi îi slujeam lui Dumnezeu ca preoți.

De azi, dragul meu prieten, îl slujești în tinda Raiului și te și văd cum îți arunci undița peste râurile nesfârșite care se întind de la un capăt la celălalt al Edenului. Ultima discuție am purtat-o în urmă cu câteva zile, pe 30 noiembrie. De când am început să dialogăm am remarcat un lucru esențial la tine: nu te plângeai niciodată, deși boala te măcina în fiecare zi.

Eram gata să încerc din răsputeri să te ajut cu toate resursele pentru a face față operației și mai apoi tratamentului extrem de costisitor. La câteva zile după ce ne-am vorbit pentru prima dată, a venit la poartă sora Andreei și te-am abandonat. De fapt tu mi-ai cerut asta: ajut-o pe Andreea drag părinte, ea este la începutul vieții.

De câteva ori mi-ai refuzat ajutorul, permanent întrebarea ta era legată de starea de sănătate a Andreei. Abia pe 30 noiembrie ți-am trimis un ajutor. Nu ți-am sărutat niciodată mâna Euharistică, dar am ținut la tine prin rugăciunea care anulează toate distanțele dintre oameni și îi poți aduce laolaltă preț de o secundă sub aceeași cupolă a inimilor pe cei care se gândesc unul la altul cu un dor nesfârșit.

Astăzi în zi de aleasa sărbătoare, Sfântul ierarh Nicolae te-a încălțat în ghetele tale purtate la atâtea Liturghii și drumuri prin spitale și ți-a eliberat sufletul obosit de dezamăgire, de așteptări, de lipsa prietenilor de care îmi tot repetai că s-au împuținat vertiginos atunci când boala te-a încetinit din alergările nesfârșite ale vieții.

Am plâns ca un copil care își pierde fratele de cruce atunci când doctorul care te-a operat a postat un mesaj de adio. Dar ce este finalul pentru un creștin? Doar o stație cu un tren, ce te ia și te duce spre infinit, niciodată despărțire fără nădejdea unei revederi curânde.

Te rog să îi șoptești într-o zi de vară, când vântul îți va bate prin plete, iubitului nostru, Celui pentru care suferim batjocură, cruce, defăimare, cât de puțin ne-am cunoscut, dar ce mult am ținut la tine. Și te rog să îmi păstrezi un loc la tine în barcă, într-o zi vom pescui împreună și vom bea din potirul lui Hristos, acolo unde nu mai este nici întristare și nici suspin, doar viață fără de sfârșit. Drum bun, dragul meu prieten!”, a transmis preotul Alexandru Lungu într-o postare pe Facebook.