wOaie, ești prost? pOaie, te face cu capu’, qoae! Despre măreția dintre picioare ajunsă hit pe buzele românilor / Pe mine cine mă apără?

Etimologic, din latinescul “cōleus”, întâlnit în variate forme, în limbi moderne. Kulje, coglia, cojón. La noi există și “Koios”, adică “cu testicule mari”, urajos, “fără amă, fără ată”. Dar cea mai tare dispută, după mine, este între cele două forme “oaie” și “oae”. Adică, vezi, Doamne iartă-mă, că vorbesc spurcăciuni, ești mai nobil cu cât deformezi cuvântul. Ești mai oios cu câti îl reduci la esența lui de vocale. Dar nu despre etimologie și forme ne purechăm noi aici. Nu. qoae ăsta e un cuvânt pe buzele puștilor, un cuvânt pe buzele sexului feminin, culmea, oameni indiferent de vârstă. Tineri sunt tineri, bătrânii sunt tineri, cu oae ân gură. Am auzit oameni cu păr alb și oameni cu păr vopsit de tânăr vorbind uruienos, doar să facă impresie. Ba chiar într-un miting la o corporație unii umblau cu ula și oaiele prin gură. Nu-s din fire rușinos, dar parcă prea mult qoaie în România mea, o țară cu prostie și oție multă, dar fără oaie inteligente. Vorba aia, pe mine cine mă apără?