Europa este gata să-și trimită în spațiu „lansatorul de suveranitate”. De ce este „de importanță crucială” racheta Ariane 6

Repetiţia generală de la sfârşitul lunii iunie, în cadrul căreia toate procedurile până în momentul aprinderii motoarelor rachetei pe rampa de lansare au fost parcurse cu bine, a făcut posibilă rezolvarea ultimelor necunoscute.

„A mers totul foarte bine (…) ca un ceas elveţian”, a declarat Toni Tolker-Nielsen, directorul Transporturilor spaţiale din cadrul ESA, potrivit Agerpres.

„Nu există niciun punct critic care să pună sub semnul întrebării data lansării”, a precizat el.

„Ariane 6 este de importanţă crucială”. De un an, europenii nu mai pot plasa singuri nici măcar un satelit pe orbită

De la ultimul zbor al lui Ariane 5, efectuat în urmă cu un an, europenii nu mai pot pune singuri un satelit pe orbită: după invadarea Ucrainei, ei nu mai au acces la lansatorul mediu rusesc Soiuz, iar racheta Vega-C este blocată de la sfârşitul anului 2022, după un accident.

„Tot ce putea merge prost a mers prost”, a recunoscut şeful ESA, Joseph Aschbacher.

Din acest motiv, „Ariane 6 este de importanţă crucială pentru Europa, care trebuie în mod absolut să dispună de acces independent în spaţiu”, a adăugat el.

Motivaţia economică a rachetei Ariane 6 este extrem de puternică. Fără această rachetă, Europa ar putea rata să se impună într-o economie spaţială înfloritoare – exploatarea acestei rachete ar trebui să reprezinte 822 de miliarde de dolari în 10 ani, cu aproape două treimi mai mult decât în prezent, potrivit firmei Novaspace.

În plus, fără această rachetă, programele spaţiale şi lansările de sateliţi europeni ar fi constrânse într-un context de tensiuni geopolitice majore.

Ce va transporta racheta

Ariane 6 va putea plasa sateliţi pe orbite geostaţionare, la 36.000 km altitudine, la fel ca şi predecesoarea sa, Ariane 5, sau va putea transporta pe orbite joase constelaţii de sateliţi.

În acest scop, etajul superior al rachetei este echipat cu motorul Vinci, ce poate plasa sateliţi la diferite altitudini după care se va prăbuşi în Oceanul Pacific pentru a nu lăsa pe orbită deşeuri spaţiale.

Dacă lansatorul a fost deja „calificat” la sol, zborul inaugural va fi „o demonstraţie a faptului că toate modelele noastre termice, mecanice etc. funcţionează”, a explicat Toni Tolker-Nielsen. Racheta va transporta 18 „pasageri” – micro-sateliţi universitari şi experimente ştiinţifice.

„Acest prim zbor este un moment important pentru noi toţi. El nu reprezintă doar punctul culminant al eforturilor de dezvoltare, ci şi începutul fazei de exploatare”, subliniază Franck Huiban, director de programe civile la Arianegroup, antreprenorul principal industrial.

Ariane 6 are deja programate 30 de misiuni

Primul zbor comercial urmează să aibă loc la sfârşitul acestui an şi va fi urmat de alte 14 lansări în următorii 2 ani.

„Ariane 5 a fost concepută pentru până la 7 lansări pe an, în timp ce Ariane 6 va putea efectua 12 lansări pe an, cu un prim palier de 9 lansări anuale”, conform lui Franck Huiban.

Această performanţă este totuşi departe de cea a companiei americane SpaceX, care a înregistrat 14 lansări ale rachetelor Falcon 9 doar în luna mai.

Carnetul de programări pentru Ariane 6 este deja plin cu 30 de misiuni, dintre care 18 pentru a plasa pe orbită constelaţia Kuiper a companiei Amazon.

„Este absolut fără precedent pentru o rachetă care încă nu a zburat”, declara la sfârşitul lunii iunie Stéphane Israël, şeful Arianespace.

Cu câteva zile înainte de lansare, operatorul de sateliţi meteo europeni, Eumetsat, a anulat însă o lansare planificată pe Ariane 6 în favoarea SpaceX, invocând „circumstanţe excepţionale” şi ignorând principiul preferinţei europene, notează AFP.

„Lansatorul de suveranitate al Europei”

În confruntarea cu SpaceX, provocarea pentru Ariane 6 este să existe pe „o piaţă care are nevoie de lansatoare”, potrivit şefului Arianegroup, Martin Sion, şi pentru că este „lansatorul de suveranitate al Europei”.

Ariane 6 „nu constituie un răspuns suficient la provocările concurenţei americane”, se temea în 2019 preşedintele Curţii de Conturi din Franţa, Didier Migaud, care a subliniat un „risc semnificativ ca lansatorul să nu fie competitiv în mod durabil faţă de SpaceX”.

Nu există planuri de a face Ariane 6 reutilizabilă, a admis Martin Sion, preşedintele Arianegroup. „Nu s-a pus problema ca Ariane 6 să facă la fel de multe zboruri ca SpaceX, altfel nu am fi avut această arhitectură”, a explicat el recent Asociaţiei Jurnaliştilor Presei Aeronautice.

Dar pentru Hermann Ludwig Moeller, directorul Institutului European de Politică Spaţială (ESPI), problema rentabilităţii investiţiei în această rachetă „nu se află în centrul calculelor”, racheta fiind o „condiţie necesară” pentru a asigura prezenţa europeană în spaţiu pentru domenii precum agricultură, transport, climă sau apărare.

Printr-un semnal de alarmă lansat în martie, Philippe Baptiste, şeful Agenţiei Spaţiale franceze Cnes, a avertizat că „industria spaţială europeană de astăzi este în pericol”, deoarece „nu merge suficient de repede şi nu a reuşit să vireze spre industrializare”.

Europa rămâne în spatele SUA

Pe urmele SpaceX, nenumărate start-up-uri dezvoltă mici sateliţi ale căror date le comercializează, participând la boom-ul unei economii spaţiale care se aşteaptă să se dubleze până în 2040 şi să reprezinte o piaţă de 1.000 de miliarde de euro.

De asemenea, producătorii tradiţionali de sateliţi geostaţionari mari precum Airbus sau Thales Alenia Space, trec printr-o perioadă dificilă.

Iar diferenţa faţă de SUA în ceea ce priveşte investiţiile publice din acest sector „creşte într-un mod extrem de îngrijorător”, sublinia Philippe Baptiste.

Washingtonul a dedicat 62 de miliarde de dolari spaţiului în 2022 (+71% faţă de 2016), pe când Europa a investit doar 14,6 miliarde (+44%).

Confruntată cu accelerarea inovaţiilor, ESA doreşte, la fel ca şi NASA, să se poziţioneze mai degrabă ca un simplu client şi să nu mai administreze direct anumite programe spaţiale. Ea a pus pentru 2025 bazele unei competiţii pentru viitoarele rachete mici, dezvoltate de start-up-uri europene, de la care va cumpăra zboruri, iar contractele ESA le va permite acestor start-up-uri să dezvolte apoi lansatoare mai grele.