Profilaxia cariei dentare

Caria dentara reprezintă un proces neinflamator, cu evoluție cronică, care are la bază distrugerea țesuturilor dure dentare. Caria dentară are o evoluție progresivă, producând mai întâi demineralizare la nivelul smalțului dentar, pentru ca în final, dacă nu este tratată, să producă leziuni cavitare la nivelul dintelui. Datorită particularităților clinice și evolutive, caria dentară este considerată un proces patologic aparte, negasindu-se nici o analogie cu alte procese patologice cunoscute. 

Printre primele definiții ale cariei dentare a fost enunțată de către Harndt în anul 1953 si pe care o descrie ca un “proces distructiv cronic, care evoluează fără fenomene inflamatorii tipice, provocând necroza țesuturilor dentare și în final infectarea pulpei”. 

La ora actuală este acceptat faptul că este o afecțiune multifactorială care se produce în urma interacțiunii microorganismelor cariogene cu alimentele fermentabile, astfel că definiția care include tot ce se știe în prezent referitor la etiologia, patogeneza și evoluția cariei dentare are următorul enunț: “caria dentară este un proces de demineralizare a ţesuturilor dure dentare într-un mediu acid, rezultat din acţiunea bacteriilor plăcii dentare asupra substratului glucidic alimentar”. 

Etiopatogenia cariei dentare

Studierea etiopatogeniei cariei dentare a arătat că aceasta apare în urma unui proces complex de interacțiune între mai mulți factori. Cei mai importanți dintre aceștia sunt următorii care alcătuiesc așa-numita triadă Keys (terenul favorabil, flora microbiană, alimentația): 

1. Terenul favorabil

• calitatea și structura smalțului dentar (displaziile sau distrofiile smalțului favorizează apariția cariilor)
• saliva (xerostomia, reducerea factorilor antibacterieni, consistența vâscoasă sau scăderea capacității tampon favorizează apariția cariilor)

2. Flora microbiană (prezența florei microbiene cariogene)

• streptococul mutans
• lactobacilul
• actinomicetele

3. Alimentația – Substratul nutritiv

• dieta bogată în alimente cariogene, hidrocarbonate fermetabile (zaharoză)
• adezivitatea alimentelor
• frecvența meselor

Alți factori care influențează gradul de carioactivitate

• diverși factori predispozanți
• genul biologic (genul feminin este mai afectat de caria dentară)
• factori socio-economici (mediu defavorizat, accesibilitate redusă la servicii stomatologice)
• afecțiuni generale (produc modificări în compoziția salivei, tratamente cronice, diete restrictive, dificultăți în efectuarea igienei orale)

Caria dentară afectează un număr foarte mare de oameni, fiind de altfel și punctul de plecare pentru numeroase alte probleme dentare. Astfel, analizele epidemiologice arată valori de 89% în studiul efectuat de Shinan Zang și colaboratorii, 52% în studiul efectuat de Lonim Prasai Dixit și colaboratorii și 48% în raportările cercetării efectuate de Morenike O. Folayan și colaboratorii. Aceste valori ridicate au făcut să fie considerată o afecțiune endemică.

Caria dentară are o evoluție stadială, unele dintre aceste stadii fiind complet reversibile dacă se instituie măsurile profilactice corecte. Însă, odată cu apariția leziunii cavitare se consideră că acest proces este ireversibil. În ultimii ani s-a observat o scădere marcată a incidenței cariei dentare în țarile care au adoptat programe riguroase de profilaxie a cariei dentare. Astfel, cele mai importante strategii profilactice, recomandate de altfel și de Organizația Mondială a Sănătății, sunt următoarele: 

• fluorizarea
• sigilarea şanţurilor şi fosetelor
• igiena alimentaţiei
• controlul plăcii bacteriene

Tratamentul profilactic al cariei dentare

Metodele profilactice reprezintă toate acele procedee instituite în stadiile reversibile ale cariei dentare. Acestea acționează asupra factorilor etiopatogenici și au ca obiectiv stoparea proceselor de demineralizare și favorizarea remineralizării. Alegerea celor mai potrivite metode profilactice se face după evaluarea riscului cariogen, astfel atitudinea terapeutica preventivă va fi individualizată în funcție de nivelul de carioactivitate redus, mediu sau ridicat.

Controlul plăcii bacteriene face parte dintre metodele de profilaxie primară şi secundară a cariilor în programele de sănătate oro-dentară. Obiectivele acestora sunt reprezentate de prevenirea acumulării plăcii bacteriene, modificarea biocenozei placii bacteriene, reducerea aderenței microbiene și inhibarea factorilor de virulență ai Streptococului mutans. Controlul plăcii bacteriene se face prin procedee mecanice și chimice.

Procedeele mecanice sunt reprezentate de periajul dentar cu periuțe manuale sau electrice, utilizarea mijloacelor auxiliare (aţa dentară, periuţele interdentare, dușul bucal), periajul profesional. Controlul chimic al plăcii bacteriene de face simultan cu cel mecanic  și constă în utilizarea unor substanţe cu efect bacteriostatic sau bactericid asupra plăcii bacteriene, cum ar fi: paste de dinți, produse cu fluor, geluri cu clorhexidină, ape de gură cu substanțe bactericide).

Profilaxia cariei dentare la pacienții cu carioactivitate redusă

Pacienții cu carioactivitate redusă prezită un număr mic de leziuni carioase active la momentul prezentării și nu au istoric semnificativ de edentații prin distrucții carioase. Acestor pacienți li se fac următoarele recomandări profilactice: 

• corectarea metodei de periaj, adaptată nevoilor pacientului
• utilizarea pastelor de dinți cu fluor
• recomandarea unor metode adjuvante periajului dentar (apa de gură, ața dentară, irigator bucal)
• dietă carioprotectoare
• controale stomatologice o dată pe an

Profilaxia cariei dentare la pacienții cu carioactivitate medie

Acestor pacienți li se recomandă următoarele măsuri profilactice: 

• corectarea metodei de periaj, adaptată nevoilor pacientului
• utilizarea pastelor de dinți cu fluor
• recomandări privind efectuarea corectă și constantă a igienei orale
• recomandarea unor metode adjuvante periajului dentar (apa de gură cu fluor, ața dentară, irigator bucal)
• consiliere privin modificarea dietei, abordarea unei alimentații carioprotectoare
• fluorizare topică la domiciliu (clătiri cu soluții orale fluorurate) sau aplucații de geluri cu fluor în cabinetul stomatologic
• controale stomatologice regulate la intervale de timp mai mici comparativ cu pacienții din grupul precedent pentru monitorizarea activității carioase

Profilaxia cariei dentare la pacienții cu carioactivitate crescută

Acestor pacienți li se recomandă următoarele măsuri profilactice: 

• corectarea metodei de periaj, adaptată nevoilor pacientului
• utilizarea pastelor de dinți cu fluor 1,1% F
• recomandarea unor metode adjuvante periajului dentar (apa de gură cu fluor, ața dentară, irigator bucal)
• consiliere privin modificarea dietei, abordarea unei alimentații carioprotectoare
• igienizări și periaje profesionale periodice
• aplicarea lacurilor cu 5% Na F cu eficiență superioară altot produse de fluorizare
• tratamente antimicrobiene
• sigilări pentru prevenirea apariției cariei în șanțurile și fosetele dinților indemni
• claătiri orale cu bicarbonat de Na pentru îmbunătățirea capacității tampon a salivei
• controale stomatologice regulate la intervale de timp mai mici comparativ cu pacienții din grupul precedent pentru monitorizarea activității carioase

Articol realizat de către Dr. Trosca Irina din cadrul Spitalului de stomatologie Dental Hospital Romania:

Website: www.dentalro.ro
Email: [email protected]
Adresa: Str. Racari nr. 5, sector 3, Bucuresti
Telefoane: 0733.045.855 si 0721.021.855