De la arme „sonice” misterioase la drone autonome: noile tehnologii care ar putea redefini războiul SUA

Printre cele mai neliniștitoare evoluții și cele mai mari mistere din domeniul războiului și al spionajului din ultimul deceniu se numără un fenomen cunoscut sub numele de „sindromul Havana”.

Apărut pentru prima dată în 2016, în capitala Cubei, de unde își trage și numele, sindromul a afectat inițial diplomați și funcționari americani, iar ulterior a fost raportat și în orașe precum Moscova, Shanghai și Paris. Persoanele afectate au descris simptome severe, inclusiv amețeli debilitante și dureri intense de cap, similare traumatismelor craniene.

Există suspiciuni că aceste efecte ar fi fost provocate de unde radio sau alte forme de energie direcționată, posibil utilizate de actori statali ostili. În unele cazuri, impactul a fost suficient de grav pentru a pune capăt carierelor victimelor.

Potrivit CNN, Pentagonul ar fi achiziționat recent un dispozitiv extrem de costisitor, prin intermediul unei surse neidentificate public, despre care se afirmă că ar fi capabil să provoace leziuni similare celor asociate sindromului Havana. Nu este clar dacă Statele Unite au reușit să reproducă sau să înțeleagă pe deplin funcționarea acestei tehnologii. De asemenea, au apărut relatări neconfirmate privind utilizarea unei arme similare într-o operațiune de precizie desfășurată în Venezuela la începutul acestui an.

Dacă existența unei astfel de arme va fi confirmată, ea s-ar alătura unui set mai larg de tehnologii emergente care ar putea schimba fundamental modul în care sunt purtate conflictele armate, scrie nypost.com.

Drone autonome și atacuri în roi

Războiul din Ucraina a demonstrat deja rolul central al dronelor pe câmpul de luptă. Ieftine, greu de detectat și capabile să provoace pagube semnificative, aceste sisteme sunt considerate o prioritate pentru administrația americană, potrivit lui Michael Horowitz, expert în tehnologii militare emergente la Universitatea din Pennsylvania.

Noua generație de drone este concepută să opereze în „roiuri”, comunicând și coordonându-se automat pentru a copleși ținte mult mai mari. Deși pot fi controlate de la mare distanță, principala vulnerabilitate a fost până recent legătura de date cu operatorul, care poate fi bruiată.

Pentru a depăși această problemă, armata americană testează drone tot mai autonome, capabile să își continue misiunea chiar și atunci când legătura cu operatorul este întreruptă sau să se întoarcă automat la bază.

Căști inteligente pentru soldați

O altă inovație vine din partea companiei Anduril Industries, fondată de Palmer Luckey, cunoscut pentru dezvoltarea căștilor de realitate virtuală Oculus Rift. Compania lucrează la un avion fără pilot, controlat de inteligență artificială, dar și la o cască avansată destinată soldaților de pe linia frontului.

Cunoscută sub numele de EagleEye, casca ar urma să includă un afișaj digital care să ofere informații în timp real despre câmpul de luptă, să identifice potențiale pericole și să estimeze distanța față de forțele inamice. Potrivit experților, astfel de sisteme ar putea ajuta militarii să ia decizii mai rapide și mai bine informate.

Sunetul ca armă

Nu toate noile tehnologii se bazează pe foc sau explozibili. Dispozitivele acustice cu rază lungă de acțiune (LRAD) folosesc unde sonore extrem de puternice pentru a dezorienta sau incapacita adversarii.

Aceste sisteme emit sunete direcționate la peste 140 de decibeli – un nivel comparabil cu zgomotul unui foc de armă sau al unui avion la decolare, considerat dureros și periculos pentru auz. Utilizate pe perioade mai lungi, ele pot provoca nu doar disconfort, ci și incapacitate fizică temporară.

Lasere defensive

În domeniul apărării antirachetă, Israelul a devenit cunoscut pentru sistemul Iron Dome, care interceptează rachetele cu ajutorul altor proiectile. Următoarea etapă ar putea fi însă utilizarea energiei dirijate.

Așa-numitul „Iron Beam”, aflat încă în fază experimentală, ar folosi lasere pentru a distruge rachetele în zbor. Sistemul ar urmări ținta cu ajutorul senzorilor și ar neutraliza amenințarea cu un fascicul laser, fără a lansa un interceptor clasic.

Dacă va deveni operațional, acest tip de tehnologie ar necesita investiții mari inițiale, dar ar putea reduce semnificativ costurile pe termen lung.

Pentru moment, multe dintre aceste sisteme rămân în faze de testare sau dezvoltare. Însă, spun analiștii, ele indică direcția în care se îndreaptă războiul modern: mai autonom, mai tehnologizat și, în unele cazuri, mai greu de înțeles sau de detectat decât oricând.