Trump, un an de mandat între obsesie și epuizare. Jurnaliști asediați verbal timp de o oră și veșnicul atac la adresa „Somnorosului Joe”

Sala de conferințe a Casei Albe, de obicei un teatru al declarațiilor fulminante, a găzduit marți, 20 ianuarie, un spectacol neașteptat. La exact un an de la revenirea sa la putere, Donald Trump a urcat la pupitru nu pentru a proiecta forța unui învingător, ci pentru a livra un monolog sinuos, defensiv și marcat de o oboseală evidentă.

Refrenul „Biden” și posterele cu „criminali”

Deși evenimentul era menit să marcheze succesele primului an de mandat, Trump s-a întors rapid la „vinovatul de serviciu”: Joe Biden. Într-un discurs care a durat mai bine de o oră înainte de prima întrebare, numele fostului președinte a fost invocat obsesiv, fiind etichetat drept „somnoros”, „corupt” și „cel mai prost președinte din istorie”.

Într-o încercare de a justifica politicile dure de imigrație și intervențiile controversate din Minnesota, Trump a apelat la elemente vizuale de impact. Ținând în mână postere pe care scria „Cel mai rău dintre cei mai răi”, președintele a expus fotografii ale unor presupuși infractori, încercând să schimbe direcția discuțiilor critice din mass-media.

„The Weave”: Între Groenlanda și dosare cu inele

Observatorii BBC și CNN au remarcat o schimbare de ton îngrijorătoare. „Nu are pasiunea și grandilocvența obișnuite”, a observat Sarah Smith (BBC), speculând că noptile albe petrecute pe rețelele sociale criticând liderii europeni pentru dosarul Groenlanda și-au lăsat amprenta.

Într-o demonstrație a stilului său caracteristic numit „the weave” (împletitura), Trump a pendulat haotic între subiecte fără legătură: de la creșterea bursieră pentru care simte că nu primește destule laude, până la prețul medicamentelor și chiar povești sentimentale despre baseball. Cel mai bizar moment al serii a fost cel în care președintele a glumit pe seama unui dosar cu inele care era să-i prindă degetul, asigurând audiența că, și dacă s-ar fi rănit, „nu ar fi arătat durerea”.

Strategia epuizării și plecarea spre Davos

Ceea ce trebuia să fie o „victorie” în PR a părut mai degrabă o strategie de asediu asupra jurnaliștilor. Vorbind neîncetat, Trump a părut că aplică o tehnică clasică: epuizarea audienței până la punctul în care întrebările dificile devin imposibile.

„Nu-mi place să fac asta, dar trebuie să transmitem mesajul”, a mărturisit el cu o rară urmă de vulnerabilitate.

Această apariție reflexivă și enigmatică are loc într-un moment critic, chiar înainte ca Trump să plece spre Forumul Economic de la Davos. Acolo, el este așteptat de lideri europeni ostili, pregătiți să discute pretențiile sale asupra Groenlandei, în timp ce acasă, alegerile „midterm” bat la ușă, iar opinia publică pare din ce în ce mai greu de convins de retorica de la Washington.