„Capcana chineză”: cum împrumuturile Beijingului schimbă echilibrul global

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Fondul Monetar Internațional și Statele Unite au dominat arhitectura financiară internațională, oferind împrumuturi și sprijin țărilor aflate în dificultate.

În ultimul deceniu, însă, China a devenit un creditor major, folosind finanțarea externă ca instrument central al politicii sale externe.

La baza acestei strategii se află inițiativa „Belt and Road Initiative”, lansată de președintele Xi Jinping. Programul, care susține sau finanțează mii de proiecte de infrastructură în întreaga lume, este prezentat de Beijing drept un parteneriat reciproc avantajos.

Criticii occidentali îl descriu, în schimb, drept „diplomația capcanei datoriilor”, scrie epravda.com.ua.

O nouă eră a împrumuturilor

Potrivit unor estimări, până în 2025, cel puțin 75 de țări se confruntau cu presiuni majore de rambursare către China, cu plăți anuale cumulate de aproximativ 22 de miliarde de dolari.

În ultimii zece ani, Beijingul a alocat circa 1,3 mii de miliarde de dolari pentru proiecte de infrastructură, consolidându-și influența în Asia, Africa și America Latină.

Datele companiei americane AidData arată că, în 2023, aproximativ 80% dintre împrumuturile chineze către țările în curs de dezvoltare au mers către economii deja vulnerabile financiar. Valoarea totală a datoriilor restante era estimată la 1,1 mii de miliarde de dolari, fără a include dobânzile.

În paralel, China a devenit un actor important și în domeniul împrumuturilor de urgență. Dacă în 2010 nu acordase niciun astfel de credit, în 2021 valoarea lor a ajuns la peste 40 de miliarde de dolari, iar totalul finanțărilor de criză a depășit 240 de miliarde de dolari.

Prin comparație, FMI a acordat în 2021 aproximativ 68,6 miliarde de dolari țărilor aflate în dificultate.

Beijingul respinge acuzațiile privind o strategie deliberată de supra-îndatorare. Oficialii chinezi spun că au construit infrastructură esențială – drumuri, porturi, căi ferate – pe care Occidentul a promis-o, dar nu a livrat-o.

Unii analiști subliniază că problemele datoriilor nu sunt exclusiv rezultatul finanțărilor chineze, iar băncile și investitorii occidentali au avut, la rândul lor, un rol în crizele financiare din statele în curs de dezvoltare.

Asia Centrală: dependență și pragmatism

În Asia Centrală, investițiile directe chineze aproape s-au dublat în ultimul deceniu. Cea mai mare parte a fondurilor s-a îndreptat către Kazahstan, Uzbekistan și Turkmenistan, în special în sectorul resurselor naturale și al energiei.

Pentru țări precum Kârgâzstan și Tadjikistan, însă, dependența de finanțarea chineză a devenit o vulnerabilitate. O parte semnificativă a datoriei lor suverane este deținută de creditori chinezi, iar restructurările repetate au oferit doar soluții temporare.

Analiștii avertizează că, în caz de incapacitate de plată, active strategice – inclusiv infrastructura energetică sau resursele de apă – ar putea deveni subiect de negociere.

În schimb, economii mai diversificate precum Kazahstan sau Uzbekistan au reușit să mențină datoria directă față de Beijing la niveluri relativ scăzute, finanțând rambursările prin exporturi de petrol și gaze.

Africa: infrastructură și controverse

Influența Chinei în Africa a crescut rapid în ultimele două decenii. Beijingul a investit masiv în minerit, energie și transport.

Un exemplu adesea citat este calea ferată dintre Mombasa și Nairobi, în Kenya, finanțată în proporție de 90% de banca chineză Exim. Proiectul a creat zeci de mii de locuri de muncă și a transportat milioane de pasageri.

Criticii spun însă că linia funcționează pe pierdere și că datoria acumulată a crescut presiunea asupra bugetului național. În 2018, auditorul general al Kenyei a avertizat că, în caz de neplată, portul Mombasa ar putea deveni vulnerabil.

În prezent, creditorii chinezi reprezintă o parte semnificativă a datoriei externe a mai multor state africane.

America Latină și Europa

În America Latină, investițiile chineze s-au concentrat în special în state precum Cuba și Venezuela, inclusiv în proiecte energetice și acorduri petroliere.

În Europa, Ungaria a devenit unul dintre principalii beneficiari ai investițiilor chineze, inclusiv în infrastructură și industria vehiculelor electrice. Beijingul a acordat Budapestei împrumuturi semnificative pentru proiecte energetice și de transport.

Serbia a semnat, de asemenea, acorduri comerciale și investiționale ample cu China, mizând pe finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii.

Și Ucraina are experiență cu un credit chinez. În 2012, compania de stat pentru cereale a contractat un împrumut de 1,5 miliarde de dolari de la banca chineză Exim, garantat de guvern.

O parte semnificativă a datoriei a fost ulterior preluată de Ministerul Finanțelor, iar rambursările continuă până în 2027.

Între dezvoltare și dependență

Pentru Beijing, inițiativa „Belt and Road” este un proiect strategic de conectivitate și influență globală.

Pentru criticii săi, ea reprezintă un mecanism prin care datoriile pot deveni instrumente de presiune politică și economică.

Realitatea pare diferită de la caz la caz: în unele state, proiectele au stimulat dezvoltarea; în altele, povara datoriilor rămâne o provocare majoră.