Coșmarul unei femei concediate de 8 luni, care a reușit să obțină un singur interviu de angajare: „Am 20 de ani de experiență și sunt îngrijorată pentru viitorul meu”

După zeci de aplicații trimise și luni întregi fără răspunsuri, tot mai mulți profesioniști cu experiență descoperă că revenirea pe piața muncii este mai dificilă decât s-ar fi așteptat. Pentru unii, respingerile repetate și tăcerea angajatorilor nu aduc doar presiune financiară, ci și un puternic impact emoțional — forțându-i să-și regândească planurile de carieră și chiar viața.

O femeie 58 de ani, din Baltimore, care a fost concediată în iunie anul trecut, și-a relatat experiența într-un articol publicat de Business Insider.

„De când am fost concediată, în iunie anul trecut, am aplicat la peste 100 de joburi și sunt complet uluită de răspunsurile pe care le-am primit — sau, mai degrabă, de lipsa lor.

Cu aproape 20 de ani de experiență în jurnalism, comunicare și marketing, chiar nu mă așteptam să rămân fără loc de muncă atât de mult timp. Dar realitatea este că am avut un singur interviu — nici măcar nu primesc apeluri preliminare de selecție.

Pentru că nu sunt genul de persoană care să „arunce la întâmplare” zeci de aplicații în speranța că prinde ceva, aplic doar atunci când simt cu adevărat că pot face acel job și că mi-ar plăcea.”

„A fost dificil din punct de vedere mental să fiu respinsă de atâtea ori”

„Credeam că voi fi un atu valoros. Eram foarte mândră de ceea ce am realizat la compania anterioară. Dar nu a fost deloc ușor să trec pur și simplu la o altă companie și să obțin o nouă oportunitate. De fapt, am fost ignorată complet de companii cu care credeam că am conversații promițătoare.

Este extrem de dificil, mental, să continui să trimiți aplicații și să primești refuzuri fără niciun feedback. E greu să știu care este motivul real, dar am câteva teorii.

Ar putea fi vorba de discriminare pe criterii de vârstă. Am auzit de la colegi că experiența mea ar putea fi intimidantă pentru manageri de recrutare mai tineri. Sau poate companiile consideră că nu își permit să mă plătească, având în vedere experiența mea.

Între timp, m-am mutat din Atlanta la Baltimore pentru a fi mai aproape de familie. A trebuit să mă bazez pe ei și să folosesc din economiile de-o viață pentru a face față cheltuielilor. Am renunțat la Netflix și la mici luxuri, cum ar fi mersul la coafor. Faptul că nu am bani disponibili pentru haine a fost, de asemenea, o provocare, mai ales că am slăbit mult și a trebuit să-mi refac treptat garderoba. Iar pentru că iarna în Baltimore este mai rece decât în Atlanta, am avut nevoie de haine potrivite pentru noul climat.”

„Vreau să-mi investesc energia în lucruri asupra cărora am control”

„Participarea pe piața muncii în acest moment simt că îmi afectează sănătatea mintală, pentru că experiența este atât de descurajantă. Au fost atât de multe roluri pentru care am fost respinsă, deși simțeam că sunt un candidat foarte potrivit, încât pur și simplu nu mai pot continua așa.

Așa că, în acest moment, vreau să mă concentrez pe consultanță. Este mai bine să-mi investesc energia în ceva asupra căruia am mai mult control.

Îmi place foarte mult Substack, așa că am început să construiesc o afacere numită BraveEvelyn, prin care ajut companiile cu strategia lor de conținut pe Substack. Până acum, clienții mei sunt o companie de medicină, un client din domeniul femtech și unul din healthtech. Am și alte perspective în zona healthtech, așa că sunt optimistă.

Pe termen lung, plănuiesc să mă mut în Mexic. Sper să obțin o viză pentru nomazi digitali. Decizia este influențată parțial de climatul socio-politic actual din SUA și de costurile sistemului medical. Dar simt și că pot închiria un apartament comparabil la aproape jumătate din cât plătesc acum și să-mi reduc costul vieții, continuând în același timp să lucrez remote pentru Substack.

Mă voi muta singură, așa că am început intenționat să caut oameni cu mentalitate similară care locuiesc deja acolo. De exemplu, am cunoscut câteva persoane care fac naveta între Baltimore și Mexico City și, prin grupuri de WhatsApp, am luat legătura cu alți americani de culoare care trăiesc în Mexico City.

Cred că va fi o schimbare majoră pentru mine, pentru că este extrem de greu să trăiești cu incertitudinea financiară. Să reușești să schimbi perspectiva și să simți că îți oferi spațiul necesar pentru a reuși este foarte important.”