Prețul aurului, cea mai mare scădere lunară din ultimii 17 ani. Analiștii sunt însă optimiști

Prețul aurului este pe cale să încheie luna martie cu un declin de aproximativ 14,6%, cea mai mare scădere lunară de la criza financiară din octombrie 2008, când metalul prețios s-a depreciat cu 16,8%, pe fondul efectelor economice ale războiului dintre Statele Unite și Iran, care a intrat în a cincea săptămână, transmite CNBC.

Marți, 31 martie, prețul aurului a crescut cu aproximativ 3%, până la 4.652,31 dolari pe uncie, în timp ce contractele futures pe aur au urcat la aproximativ 4.645 dolari pe uncie.

Creșterea modestă vine într-un context de incertitudine privind evoluția conflictului dintre SUA și Iran. Potrivit Wall Street Journal, președintele american Donald Trump le-ar fi spus consilierilor că este dispus să oprească ostilitățile militare chiar dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne în mare parte închisă.

Într-o postare pe rețeaua Truth Social, Trump a afirmat că Washingtonul ”poartă discuții serioase” cu oficiali iranieni, dar a avertizat că, în lipsa unui acord rapid, forțele americane ar putea ataca centrale electrice, câmpuri petroliere și insula Kharg, un punct esențial pentru exporturile de petrol ale Iranului.

Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a declarat într-un interviu pentru Al Jazeera că obiectivele Washingtonului în Iran ar putea fi atinse ”în câteva săptămâni, nu în luni”.

În același timp, Reuters a relatat că aproximativ 2.500 de pușcași marini americani au sosit în Orientul Mijlociu în weekend, provenind din unitatea de elită 82nd Airborne Division.

Conflictul din regiune a afectat piața aurului, deoarece creșterea puternică a prețurilor la petrol și gaze a alimentat temerile privind o accelerare a inflației la nivel global și posibilitatea unor noi majorări ale dobânzilor.

În prezent, Wayne Nutland, manager de investiții la Shackleton Advisers, a declarat că în ultimii ani modul în care se tranzacționează aurul s-a schimbat semnificativ. Înainte de războiul din Ucraina, prețul aurului era de regulă invers corelat cu randamentele obligațiunilor și cu dolarul american: aurul creștea când acestea scădeau și invers.

După izbucnirea conflictului din Ucraina, aceste relații s-au modificat, iar în 2025 și la începutul lui 2026 aurul a crescut mult peste nivelurile sugerate de relațiile tradiționale dintre piețe.

Potrivit lui Nutland, în contextul războiului cu Iranul, aurul pare să fi revenit la relația sa clasică cu piețele financiare. Randamentele obligațiunilor și dolarul american au crescut, iar aurul a reacționat prin scădere.

Iain Barnes, director de investiții la Netwealth, a afirmat că volatilitatea aurului a fost în ultimele luni de două ori mai mare decât media istorică, în mare parte din cauza participării tot mai mari a investitorilor financiari.

El a explicat că băncile centrale care încearcă să își diversifice rezervele și să reducă dependența de dolar au contribuit la creșterea aurului în ultimii ani, însă piața a ajuns într-un punct în care investitorii au început să marcheze profiturile.

Barnes a comparat situația actuală cu evoluțiile din 2008, când investitorii au amplificat mișcările de pe piața materiilor prime după schimbarea sentimentului față de dolar. Pe măsură ce criza financiară globală s-a extins, apetitul pentru risc a scăzut, iar aurul a fost afectat alături de alte materii prime precum petrolul și cuprul.

Analiștii Goldman Sachs consideră totuși că perspectivele pe termen lung pentru aur rămân pozitive. Ei estimează că prețul ar putea ajunge la aproximativ 5.400 de dolari pe uncie până la sfârșitul anului 2026.

Potrivit băncii americane, această evoluție ar putea fi susținută de diversificarea rezervelor băncilor centrale, de revenirea pozițiilor speculative pe piață și de eventuale reduceri ale dobânzilor de către Rezerva Federală a SUA.

Analiștii avertizează însă că pe termen scurt riscurile rămân orientate în jos, mai ales dacă perturbările din Strâmtoarea Ormuz continuă și determină investitorii să lichideze pozițiile în aur. Pe termen mediu, însă, tensiunile geopolitice ar putea readuce interesul pentru metalul prețios ca activ de refugiu.