La începutul secolului al XIX-lea, oamenii de știință au descoperit pentru prima dată dovezi ale dispariției bruște a dinozaurilor la un moment dat în trecutul îndepărtat. Genul dezastrului cu impact, al sfârșitului lumii, a atins apogeul, probabil, când publicul a fost tratat cu lansarea aproape simultană a filmelor Armageddon și Deep Impact. Oamenii de știință au analizat cele două scenarii care prevăd Apocalipsa, pronunțându-se asupra celui mai aproape de un posibil sfârșit al planetei noastre.

Descoperirea craterului de impact Chicxulub din Mexic în aceeași perioadă a susținut și mai mult explicația dispariției din cauza asteroizilor, iar extincția dinozaurilor a fost rezolvată, scrie SyFy.

Explicarea fenomenului că dinozaurii, un grup de animale care au existat pe această planetă timp de sute de milioane de ani, au fost loviți atât de eficient de un impact care a plantat o sămânță de frică în mintea noastră colectivă. Și acele semințe au încolțit în următoarele câteva decenii sub formă de filme cu dezastre, care experimentează sfârșitul lumii.

Genul dezastrului cu impact a atins apogeul, probabil, în vara lui 1998, când publicul a fost tratat cu lansarea aproape simultană a filmelor Armageddon și Deep Impact.

Cât de precis din punct de vedere științific a fost Armaghedonul? O ploaie distructivă de meteori iese din neant și distruge o navetă spațială, chiar înainte de a lovi o serie de centre majore de populație din America de Nord. Acesta, desigur, este doar precursorul marelui spectacol, un asteroid de dimensiunea Texasului aflat pe un curs de coliziune cu Pământul.

Când oamenii de știință din Armageddon își văd pentru prima dată asteroidul lor ucigaș, au doar 18 zile înainte ca acesta să se lovească de planeta noastră și (probabil) să omoare aproape tot ce este pe Pământ, inclusiv oamenii.

Planul de a opri acest asteroid care distruge planeta este să foreze suprafața lui, să detoneze o armă nucleară și să arunce piatra ucigașă în bucăți. Este un plan ridicol – un plan atât de rău, de fapt, încât NASA se presupune că își folosește știința proastă în unele dintre antrenamentele lor.

Cât de precis din punct de vedere științific a fost Deep Impact? În mai 1998, astronomul adolescent Leo Biederman (Elijah Wood) se uită prin telescop la o petrecere de stele în curte și spionează ceva ce nimeni nu a mai văzut până acum. El îi trimite descoperirea sa astronomului Marcus Wolf (Charles Martin Smith), care își dă seama că este o cometă, care se va lovi cu Pământul.

În ceea ce privește cronologia, Deep Impact este mult mai aproape de realitate, oferindu-ne un număr de ani între descoperire și impact pentru a veni cu un plan de acțiune. La momentul lansării sale, Deep Impact a fost celebrat de oamenii de știință ca o realizare tehnică incredibilă pentru reprezentarea unui tsunami în actul final al filmului, dar și pentru acuratețea sa științifică generală. Această atitudine față de Deep Impact rămâne în mare parte intactă astăzi, mulți oameni de știință acordându-i note mari.

Primul plan are o abordare similară cu cea a Armaghedonului, încercând să distrugă cometa cu bombe spațiale. Aici, reprezentarea astronauților (nu a forării) în spațiu arată și se simte realistă.

În cele din urmă, Deep Impact a jucat un pic liber cu adevărul, pentru satisfacția narativă. Folosirea bombelor pentru a distruge în cele din urmă ceea ce rămâne din cometă, cu doar câteva zile înainte de a lovi, este satisfăcătoare din punct de vedere narativ, dar nerealist. Există o licență artistică, dar, în general, filmul Deep Impact oferă o poveste de mult mai exactă, în fața unor șanse imense.