Sărbătoare 5 mai – Zi importantă în calendarul ortodox – Zeci de mii de românce își sărbătoresc onomastica, astăzi

Sărbătoare 5 mai

OrtodoxeSf. Mare Mc. Irina; Sf. Cuv. Mc. Efrem cel Nou

Greco-catoliceSf. m. Irina

Romano-catoliceSs. Angelo, călug. m.; Gottard, ep.

Sfânta Mare Muceniţă Irina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 5 mai.

Sfânta Irina (Penelopi, înainte de botez) a trăit în vremea părinţilor apostolici şi a fost botezată de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Părinţii săi, Liciniu şi Licinia, erau oameni bogaţi. Liciniu era guvernator al provinciei. Amândoi erau însă păgâni şi au primit botezul în urma mărturisirii credinţei creştine de către Sfânta Irina.

Tată său, dorind să-şi protejeze fiica de influenţe dăunătoare asupra caracterului şi creşterii sale, a izolat-o într-o clădire, un fel de turn construit în afara oraşului.

Sfânta Irina a trăit astfel departe de oraş şi de ispitele lui şase ani, urmând ca după aceste timp, tatăl ei să-i găsească un soţ pe măsură.

Era însoţită de treisprezece fecioare şi toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, şi a unui dascăl, Apelian, care era creştin în taină. De la el a aflat Sfânta Irina despre propovăduirea şi viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voinţa lui Dumnezeu acesta a ajuns şi în preajma construcţie unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie. A fost botezată de acesta, primind numele de Irina.

Aflând că fiica sa este creştină, Liciniu a poruncit să fie torturată. Îndurând chinurile, Sfânta Irina şi-a convertit întreaga familie la creştinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităţilor. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulţime mare de popor la creştinism, propovăduind tot timpul pe Hristos.

A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou şi cerând să fie astupată uşa încăperii şi să fie deschisă după patru zile. După acest timp creştinii care au deschis uşa mormântului l-au găsit pe acesta gol.

* Sfântul Efrem cel Nou, Mare Mucenic, Mare Tămăduitor, Grabnic Ajutător şi Mare Făcător de minuni, s-a născut în Grecia, la 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). A rămas orfan de tată încă de mic şi, împreună cu ceilalţi 6 fraţi ai săi, a fost îngrijit numai de mama sa.

La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem a intrat ca monah în Mănăstirea Maicii Domnului aflată pe Colina Neprihăniţilor (Nea Makri – Grecia).

În 14 septembrie 1425, tot de ziua Sfintei Cruci, când Sfântul Efrem cel Nou împlinea 41 de ani de viaţă şi 27 de ani de aspră nevoinţă călugărească, a fost luat ostatic de către turcii care au atacat mănăstirea, ceilalţi călugări din obştea sa fiind omorâţi.

Martiriul Sfântului Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – a durat 8 luni. A început în 14 septembrie 1425 şi s-a sfârşit în ziua de 5 mai 1426, la ora 9 dimineaţa, când Sfântul Efrem cel Nou şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pântece i-au înfipt un tăciune aprins şi i-au sfâşiat carnea).

Sfintele sale moaşte au fost descoperite în 1950, când maica Macaria a avut iniţiativa reconstruirii vechii mănăstiri de pe Colina Neprihăniţilor.

Astăzi, moaştele Sfântului Efrem cel Nou se află în katholikonul mănăstirii, răspândind bună mireasmă şi săvârşind nenumărate minuni.