Aderarea României la Schengen | Deputatul Cristian Băcanu: „Depinde de integritatea, competența profesională, civică și de leadership”

„Decizia favorabilă se fundamentează deplin din punct de vedere tehnic și se poate baza și pe nevoia obiectivă de fluidizare a fluxurilor de aprovizionare afectate de conjunctura internațională. Comisia de la Veneția, organism specializat al Consiliului Europei, a anunțat că va emite în luna decembrie 2022 opinia privind legile justiției din România; excesele și amenințările unor lideri politici și ale unor eurodeputați nu ajută negocierile, iar unii diplomați români de rang înalt dau drept sigură intrarea în Schengen, dar sunt deranjați de acțiunile unor politicieni autohtoni care le-ar strica ”aranjamentele” care, să fim sinceri, nu au cum să pozitiveze Raportul Comisiei pe legile justiției și nici cum să determine propriul guvern să nu mai insiste cu un pachet de legi care servesc argumente gratuite guvernului Olandei, care are propriile interese de a ține pe loc România.

Intrarea României în Schengen este un proiect național, dincolo de programul politic al partidelor parlamentare și de ideologia lor, dar a cărui realizare depinde de integritatea, competența profesională, civică și de leadership, cultura politică și educația celor care au înțeles diferența fundamentală dintre simetria democratică a aleșilor cu alegătorii față de asimetria de tip vasal a stăpânilor cu slugile.

Desigur, pe Mark Rutte nu-l interesează acum teoria garantării drepturilor naturale și a libertăților individuale ale cetățenilor din România în spiritul contractului social al lui Jean Jaques Rousseau ori conform gândirii lui John Locke, ci argumentul MCV care nu apare în niciun contract dintre România și UE. Life sucks!

Pe noi în schimb ne interesează foarte tare că politicienii de la București poartă pe umerii lor întreaga responsabilitate a unui posibil eșec!

Dar care politicieni? Toți?

Posibil, întrucât democrația parlamentară este sursa unor permanente compromisuri care tind să dilueze mesajele politice și să estompeze diferențele de doctrină și de ideologie. Angajamentul profund de a obține puterea prin mijloace democratice este motivul nobil prin care s-au produs actualele versiuni diluate ale ideologiilor liberale și social-democrate. Poate acum, în acest context, este timpul cel mai potrivit să ne întrebăm pe noi înșine ce tip de liberalism practicăm? Liberalismul clasic, care favorizează statul minimal și capitalismul pur ori liberalismul social în favoarea capitalismului reglementat și prietenos ce tinde să se confunde cu social-democrația? Răspunsul evident este că practicăm liberalismul social pentru că în UE nu funcționează capitalismul pur, ci capitalismul supra-reglementat și normat și pentru că atunci când vedem sărăcie și dificultăți, tindem ne concentrăm asupra acțiunilor politice și soluțiilor destinate individului sau firmei, putem susține că cei defavorizați, de exemplu, ar putea fi exonerați de impozitare ori că banii publici nu ar trebui irosiți pentru asistența sanitară gratuită sau ajutoarele acordate copiilor din familiile bogate etc. Este o viziune foarte utilitaristă, care contravine total gândirii social-democrate.

Dacă social-democrații văd că oamenii au venituri mici și abia reușesc să se descurce, nu vor propune reduceri de taxe, ci vor întreba de ce oamenii primesc un salariu atât de mic. Acesta este motivul pentru care social-democrații s-au concentrat pe împuternicirea sindicatelor, astfel încât oamenii muncii să aibă o mai bună putere de negociere și, astfel, să își crească salariile.

Țările nordice au înființat consilii de productivitate și eficiență în industrie, deoarece și-au dat seama că, dacă o companie nu creează suficientă valoare per angajat, atunci nici nu va fi posibil să crească salariile din pix. Prin urmare, atât o putere de negociere mai mare, cât și creșterea eficienței au fost văzute ca o cale spre salarii mai mari.

Social-democrații autohtoni au promovat politica de creștere economică bazată pe creșterea consumului privat endogen, pe care au făcut eroarea să-l stimuleze prin politica de creșteri salariale (”wedge-led-growth”). Spunem că a fost eronat întrucât consumul a fost într-adevăr stimulat, dar în special de mărfuri din import, ceea ce a condus la accelerarea deficitului balanței comerciale și a deficitului bugetar apărut în special datorită faptului că suma negativă a veniturilor și cheltuielilor publice nu este acoperită prin economii mai mari decât investițiile.

De ce avem această situație care ne obligă să ne împrumutăm constant pe piața de capital și să suportăm condiționări de măsuri de austeritate? Răspunsul decent este pentru că deficitul bugetului de stat este cel care cauzează deficitul comercial/contului curent și nu invers. Pentru mai buna înțelegere a social-democraților, dar și a unor colegi din PNL, în literatura de specialitate se arată că deficitul balanței comerciale/contului curent este determinat în principal de creșterea deficitului bugetar, reducerea economiilor private (de exemplu prin creșterea consumului privat – adică taman celebra acțiune populistă de wedge-led-growth din perioada guvernului Dăncilă) și de politica monetară restrictivă. Ministerul de Finanțe este gestionat de experții social-democraților și aceștia putem fi siguri că știu foarte bine că politica monetară restrictivă justifică creșterea ratei dobânzii nominale și reale care, la rândul ei, stimulează intrări de capital, aprecierea leului, stimularea importurilor și frânarea exporturilor, efectul direct fiind creșterea deficitului extern.

În această conjunctură, social-democrații vor să pună capăt politicii fiscale relaxate. Vor să facă asta sperând să convingă BNR să practice o politică monetară mai puțin restrictivă? Greu de spus, greu de crezut.

În opinia mea, deficitul balanței comerciale se datorează în special lipsei competitivității care, la rândul ei, este efectul lipsei de tactică și de strategie în domeniul industrializării, dar și al energiei. Suntem practic bancul prelungit de lucru al industriei germane, dar Germania va intra în recesiune de anul viitor și asta se va răsfrânge și asupra partenerilor ei comerciali, iar România nu face excepție. Acum bătălia se dă pe atractivitatea de țară pentru investitori și aici intrarea în Schengen este decisivă pentru România pentru că infrastructura rutieră și cea feroviară sunt incomparabil mai proaste față de alte state vecine și prietene. Nu avem a ne plânge! Am eșuat lamentabil cu toții cei trecuți pe la guvernare, fără excepție, dar a venit timpul să acționăm eficient și determinat pentru România. Gata cu jocurile de interese și cu birocrația noastră infectă în care investitorii care mai cred în Green Deal se plâng că se solicită 16 semnături pentru un contract necesar racordării la rețeaua Transelectrica. Adică, după ce o țară întreagă a fost scandalizată de taxa pe stâlp a social-democraților, în portofoliul deținut acum tot de PSD (Secretariatul General al Guvernului – pentru că Transelectrica aparține de SGG) nici azi nu se fac corecțiile necesare stimulării atragerii de investitori în energie. Europa întreagă caută soluții pentru o transformare energetică rapidă – tranziția verde, dar birocrației noastre chiar nu îi pasă de această realitate evidentă în timp ce mediul politic se dovedește, odată în plus, inert la nevoile societății.

De ce avem deficit comercial? Pentru cei interesați – m-aș bucura să fiu auzit și la portofoliul energiei – informez că Petrom nu are nicio stație de benzină pe teritoriul Germaniei, în timp ce concernul polonez Orlen deține filiala ”Orlen Germania GmbH” prin care operează 580 de stații în Germania și se află în permanentă extindere profitând de prețurile în creștere și de inflație.

Nathan Rothschild, un finanțist britanic din secolul al XIX-lea și membru al familiei bancare Rothschild, este creditat cu afirmația că „momentul să cumperi este atunci când este sânge pe străzi”. Indiferent dacă Rothschild a rostit sau nu cu adevărat faimoasa replică, aceasta dezvăluie un adevăr important despre pariurile împotriva psihologiei pieței.

Piața oferă întotdeauna oportunități, dar numai câțiva sunt suficient de curajoși pentru a profita de ele. Este vremea ca generația acelor bine instruiți să își asume responsabilitatea deciziilor economice, financiare și sociale care depășesc cu mult capacitatea de înțelegere a unor decidenți efemeri, total lipsiți de pregătirea economică și juridică necesară. Este vremea ca experții să intre în politică, este vremea deciziilor bazate pe profesionalism, este vremea competiției politice constructive. Este vremea ofensivei economice, nu a linsului rănilor!

Dar fără o educație civică temeinică, nu vom avea niciodată nici cetățeni mai buni și nici o altă clasă politică. Pentru că vom alege mereu la fel, iar politicienii nu pot fi mai buni decât suntem noi.

Obiectivul unui liberal social este doar eliminarea sărăciei și a nedreptății. Nu există un scop mai mare pentru o societate fără clase sociale sau pentru ca omul muncitor să poată sta în picioare cu mândrie și încredere”, este de părere deputatul Cristian Băcanu, vicepreședinte PNL.