Adevărul despre consumul de soia. Este otravă sau nu? Răspunsul dat de nutriţionişti

„După ultimele cercetări înclin să cred că este mai bine să o evităm. Sunt o mulţime de studii care arata beneficii, dar din ce în ce mai multe autorităţi aduc argumente care înclina balanţa în direcţia opusă. Are rost să riscăm atunci când există alternative mai sigure? Nu trebuie să ne ferim oricum de alimentele procesate şi să avem o alimentaţie cât mai naturală, în concordanţă cu produsele oferite de zona în care trăim?”, a precizat Cristian Mărgărit.

Conform acestuia, asiaticii consumă soia, iar aceştia sunt mai sănătoşi şi trăiesc mai mult. Iniţial, culturile de soia erau folosite ca îngrăşământ natural. În timp, din cauza nevoii crescute de alimente (Imperiul Chinez se extindea) s-au dezvoltat metode care au facut posibil consumul de către oameni. „Să nu ne imaginăm ca Împaratul a renunţat la alimentaţia echilibrată în favoarea acestui nou aliment, destinat hrănirii păturii sărace. Metodele tradiţionale de preparare includ: înmuiere, fermentare, încolţire. Unele durează chiar şi peste şase luni, asigurând astfel distrugerea toxinelor. Este nevoie de aceste procedee pentru ca, in mod natural, bobul de soia este otravitor si indigest pentru specia umana. Contine inhibitori enzimatici, lectine, proteine cu efect alergen si goitrogen, fitoestrogeni cu efecte greu de prevazut. Consumul tradiţional se rezumă azi la cantităţi mici, din când în când, al acestor preparate. În nici un caz în acea vreme proteina extrasă pe cale industrială din boabele de soia nu era inclusă în alimente, de la hamburgeri la îngheţată. Asia este un continent cu câteva miliarde de oameni, care trăiesc în moduri foarte diferite. Factorii care le tedermină durata de viaţă şi starea de sănătate sunt numeroşi, soia fiind doar o picatură într-un ocean”, a precizat nutriţionistul.

Cristian Mărgărit a mai spus că proteinele din soia au într-adevăr o valoare biologică mare (si avantajul unei cantitati mici de metionina), dacă ne referim la sursele de origine vegetală. Carnea, pestele, ouale, lactatele au toate proteine de o calitate mult mai bună. „Din lumea plantelor, alte alimente care conţin cantităţi notabile de proteine sunt fasolea, mazărea, năutul, seminţele (canepă, in, susan etc.), nucile, alunele. Arahidele, deşi sunt asociate cu “alunele”, sunt tot o cultura economică, prezentă în alimentaţia noastră pe cu totul alte considerente decât cele nutriţionale, ca şi soia. Totuşi, aceste proteine vin în bobul de soia alături de diverse substanţe naturale printre care antinutrienţii şi fitoestrogenii. Antinutrienţii au capacitatea de a anula efectul nutritiv al diverşilor nutrienţi (proteine, vitamine, minerale, enzime). Procesarile avansate elimina acesti antinutrienti prin metode moderne”, a precizat acesta.