Alfred-Maurice de Zayas, doctor în Drept la Harvard, interviu exploziv despre frații Tate: Sunt odioși, toxici, periculoși

Ana Maria Păcuraru: Bună ziua, domnule profesor, este o onoare să vă avem din nou în emisiunea noastră. Este important pentru noi să știm cum un scandal penal internațional cu rădăcini în România, care s-a aprins în toată presa mondială, poate fi urmărit penal în termeni corecți, bineînțeles respectând argumente și acțiuni legale. Vreau să încep prin a vorbi despre impactul unui astfel de fenomen toxic în social media care are repercursiuni. Cine decide când un cont de social media al unui cetățean este blocat pentru că, dacă ne uităm la Statele Unite ale Americii, chiar și Zuckerberg este chemat în Congresul SUA pentru audieri. Cine decide filtrul prin care un cont de social media este cenzurat? Pentru că în România nu există o procedură legală reală de contestare a unei decizii arbitrare luate de o platformă de social media. Și mai trebuie să vorbim și despre faptul că nu există transparență în nicio platformă de socializare atunci când filtrează știrile deoarece controlul transnațional creează dezavantaje.

Alfred-Maurice de Zayas: În calitate de avocat, de expert în drepturile omului, mă voi referi imediat la articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Dar dreptul la libertatea de exprimare nu se limitează la dreptul de a crede tot ceea ce ați auzit aseară la știri. Adică necesită accesul la informații. Din nefericire, vorbim despre accesul la toate informațiile, ceea ce include și informații false. Îngrijorarea mea cu privire la social media în acest caz particular al fraților Tate și al unei acuzații de trafic de persoane, este că tinerii ar putea fi mai vulnerabili la acest tip de apel făcut de frații Tate.

Trebuie să protejăm femeile și copiii, minorii, de acest tip de hărțuire, abuz, etc. Dar este nevoie de un echilibru. Și sunt destul de îngrijorat de faptul că, în procesul de cenzurare a fraților Tate sau a altora, oameni precum Harvey Weinstein, care a făcut și el trafic de persoane, oameni precum Jeffrey Epstein, acestea sunt activități criminale. Și, bineînțeles, avem în cadrul Națiunilor Unite protocolul pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor, care completează Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.

Cum protejezi de prădători victimele vulnerabile? Și cum să nu cenzurăm internetul, astfel încât oamenii să aibă acces la informații? Aceasta este o chestiune pe care, trebuie să spun, actualul raportor special al ONU pentru libertatea de opinie și de exprimare, Irene Khan, sau predecesorul său, David Kaye, nu au abordat-o suficient. Cred că cenzura pe internet este una dintre problemele majore cu care ne confruntăm astăzi. Și nu există, ca să spunem așa, gardieni autoritari. Nu știm cum și după ce criterii vor filtra informațiile.

Ana Maria Păcuraru: În cazul fraților Tate, ei au dobândit o notorietate dincolo de țara lor pentru că, atunci când se aflau în Statele Unite, aveau trecere. Erau celebri în ceea ce făceau prin intermediul rețelelor sociale TikTok, Facebook, Twitter. Mai târziu, a apărut mișcarea #Me too. Și atunci, au decis că atitudinea lor de mascul alfa nu trebuie să mai existe. Și atunci s-au gândit la Europa și au ajuns în România, o țară în care corupția, în opinia lor, era foarte posibilă și unde totul se interpretează. Atunci au decis să vină aici și să manipuleze legea pentru a-și asigura succesul.

Alfred-Maurice de Zayas: Bineînțeles că va exista corupție, în special în țările care nu au, să spunem, multe decenii de experiență în ceea ce privește statul de drept. Iar problema corupției atinge însăși natura conceptului nostru de stat de drept. Statul de drept înseamnă că legea este obiectivă. Nu există standarde duble, nu există selectivitate, că există imparțialitate. Iar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Și nu doar România suferă de, să spunem, nereguli în ceea ce privește statul de drept.

Mă gândesc acum la guverne, nu la indivizi precum frații Tate, dar mă gândesc la interesele geopolitice ale marilor puteri și la modul în care aceste mari puteri manipulează administrarea justiției. Vă voi da două exemple. Persecuția lui Julian Assange. Și acesta este un lucru care afectează sau, mai degrabă, implică nu numai Statele Unite, ci implică statul de drept în Regatul Unit, în Suedia, în Ecuador, iar colegul meu, profesorul Neil Smelser, care a fost raportorul pentru tortură, a mers să-l viziteze pe Assange de mai multe ori la Belmarsh (închisoare din Marea Britanie, n.r.). Eu însumi l-am vizitat pe Assange, dar l-am vizitat la Ambasada Ecuadorului din Londra.

Manipulările pentru suprimarea și persecutarea lui Julian Assange în Statele Unite. Regatul Unit al Suediei, cu acuzația de viol, trebuie acum să fie foarte atente pentru a nu permite ca administrarea justiției să fie folosită în mod abuziv din motive ulterioare. În cazul lui Assange, aceasta este o pedeapsă. Adică, Statele Unite sunt supărate că crimele lor de război din Afganistan și Irak au devenit publice prin intermediul WikiLeaks și vor să pedepsească individul care a făcut-o. Acum, din moment ce nu au putut juca pentru că libertatea de exprimare, adică este un jurnalist.

Va fi la fel și în cazul fraților Tate, pentru că este vorba despre libertatea de exprimare. Fie ca ei, la un moment dat, să fie absolviți de această vină.

Sunt frații Tate vinovați de infracțiunea de viol? Dacă cele două femei care inițial, să spunem, s-au plâns de frații Tate au revenit asupra declarațiilor lor și au precizat clar că nu au fost niciodată supuse unui viol, atunci justiția trebuie, conform statului de drept, să renunțe la această cale de investigare a fraților Tate, ca și în cazul lui Julian Assange.

Atunci când cele două femei din Suedia au spus foarte clar că au avut relații sexuale consimțite, nu a fost niciodată vorba de viol. A fost vorba de faptul că ele au vrut ca el să facă un test HIV și el nu a vrut să facă testul. Dar procurorul a decis să folosească acest lucru ca pretext. Nu au putut să-l pună sub acuzare. Nu existau suficiente dovezi pentru a-l pune sub acuzare pe Julian Assange, ci pentru a începe o anchetă și apoi pentru a dispune arestarea sa. Și așa s-a ajuns la arestarea lui Assange la Londra, în 2010. Așadar, aceasta este de fapt o utilizare abuzivă a mecanismelor.

Vedeți în ce măsură statul de drept a fost corupt în Statele Unite, Marea Britanie, Suedia și Ecuador. Un alt caz pe care l-am menționat este cazul diplomatului venezuelean Alex Saab.

Alex Saab a fost extrădat din Insulele Capului Verde în Statele Unite în 2021. Acum, cazul chiar nu are niciun sens deoarece tipul este acoperit de Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice. El este un diplomat. Dar dacă vrei cu adevărat să țintești pe cineva din punct de vedere politic, instanța va fi de acord. Și, din păcate, instanțele din Miami au fost de acord cu persecuția lui. Iar acest lucru face de fapt mai mult rău decât problema inițială, atunci când permiți ca justiția să fie coruptă. Așadar, în ceea ce privește România, sunt în favoarea pedepsirii fraților Tate. Sunt odioși, toxici, periculoși.

Pe de altă parte, nu trebuie să încercați să o faceți prin scurtături. Nu ar trebui să încercați să faceți acest lucru, să spunem, prin coruperea garanțiilor unui proces echitabil care sunt cuprinse în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice pe care l-am menționat, în special articolul 14. Articolul 14 din Pact stabilește principiul că nu trebuie să existe o îndoială. Trebuie să fie în favoarea acuzatului. Deci sarcina probei trebuie să fie în sarcina guvernului. Frații Tate nu trebuie să își dovedească nevinovăția. Autoritățile trebuie să le dovedească vinovăția. Și mă tem că, în cazul fraților Tate, au fost folosite scurtături. Ceea ce se poate face, și acest lucru este în concordanță cu statul de drept, este să se investigheze tot ceea ce fac ei. Dacă acuzația de viol nu se susține, dacă nu există suficiente dovezi în acest sens, nu încercați să risipiți energie pentru o cauză pierdută.

Nu încercați să vă folosiți de acest argument special. Uitați-vă la taxele lor. Adică, asta este întotdeauna o oportunitate – să li se investigheze finanțele. Nu aș fi surprins dacă ar exista o serie de nereguli acolo. Și apoi puteți limita acest tip de activitate toxică a fraților Tate prin examinarea încălcărilor auxiliare ale legii. Să luăm, de exemplu, celebrul caz al criminalului nostru, Al Capone, din Chicago. Eu sunt din Chicago și, întrucât am crescut în Chicago, am o anumită, să spunem, familiaritate cu cazul Al Capone. Al Capone a fost un mega-criminal. Dumnezeu știe câți oameni a ucis, dar nu s-a putut dovedi. Cum au scăpat de el? Cum l-au neutralizat, să spunem, pe Al Capone? S-au uitat la finanțele sale. Erau atât de multe nereguli și evaziune fiscală în registrele lui Al Capone, încât l-au aruncat în închisoare, unde a murit. Așa că, în cazul fraților Tate, cred că dacă nu poți să-i prinzi pentru infracțiunea evidentă de viol, sunt sigur că există și alte lucruri pe care le-au făcut care i-ar putea aduce în fața instanței și să-i condamne.

În primul rând, trebuie să protejați victimele. Cele mai vulnerabile. Vreți să vă asigurați că acest tip de trafic de persoane încetează. Și, în ciuda Protocolului Națiunilor Unite privind prevenirea și pedepsirea traficului de persoane, există milioane de femei care sunt traficate în fiecare an, conform statisticilor Biroului Națiunilor Unite privind drogurile și criminalitatea. Așadar, problema este foarte acută. Problema continuă. Și mă tem că Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Europeană, România nu fac suficient pentru a limita acest tip de trafic de persoane.

Chestiunea cenzurii fraților Tate pe internet este o chestiune secundară. Nu este problema principală. Nu este o problemă prioritară. Îmi doresc cea mai mare libertate posibilă pentru internet, dar îmi doresc, de asemenea, cel mai mare respect posibil pentru un proces echitabil și pentru statul de drept. Și, bineînțeles, sunt sigur că mulți din guvernul român au aceleași preocupări. 

Cred că președintele vostru, Iohannis, acest neamț român, cum îl cheamă?

Ana Maria Păcuraru: Klaus Werner Iohannis.

Alfred-Maurice de Zayas: Eu cred că este de bună credință. Dar fiecare țară are tradițiile sale, istoria sa, moștenirea sa, etc. Și nu eradichezi corupția peste noapte. Așa că nu judec România. Accept doar faptul că există o corupție endemică în multe țări, și asta include Ucraina, Rusia, România și Bulgaria. Nu uitați de vecinul vostru. Bulgaria nu este cu siguranță ieșită din impas. Așadar, aș spera că, cu ajutorul Uniunii Europene, România ar putea să își îmbunătățească protecția statului de drept și să se asigure, în același timp, că există libertatea internetului, protejând în același timp victimele traficului de persoane și alte lucruri toxice care se întâmplă pe internet.

Cu siguranță, internetul și rețelele sociale alimentează misoginismul, sunt furnizori de caricaturi, alimentează prejudecățile și ura. Ele pot incita la violență. Deci, cu siguranță, ceea ce ați spus foarte corect la început, trebuie să supraveghem ceea ce se difuzează deoarece incitarea la ură rasială, misoginism, violență, crimă este contrară Pactului internațional privind drepturile civile și politice.

În special, articolul 20. Nimeni nu se obosește vreodată să citeze articolul 20 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, deși eu consider că este un articol foarte important. Și cred că guvernele sunt, să spunem, în negare, ca și cum acest articol nu ar exista. Aș vrea să încurajez cu tărie România, în această situație particulară de trafic de persoane, să apeleze la Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate de la Viena și să le ceară să efectueze o anchetă. Ei au puterea și mijloacele necesare pentru a efectua o anchetă cu privire la ceea ce se întâmplă cu frații Tate. Și, din nou, nu din simpatie pentru frații Tate, ci din compasiune pentru victime.

Ana Maria Păcuraru: Vă mulțumim foarte mult, domnule profesor, pentru timpul acordat și pentru perspicacitatea, atributele și argumentele pe care le-ați adus în acest caz. 

Alfred-Maurice de Zayas: Mulțumesc foarte mult, Ana Maria, sunt mereu la dispoziția voastră. Mă bucur foarte mult să te revăd.