Ce înseamnă angajarea răspunderii Guvernului – Motivul procedurii inițiate de Marcel Ciolacu

Camera Deputaţilor şi Senatul se reunesc, la 26 septembrie, de la ora 18:00, în şedinţa comună pentru asumarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de lege privind măsurile fiscal-bugetare.

Decizia a fost luată de Birourile Permanente reunite. Conducerile celor două Camere ale Parlamentului au stabilit şi ca senatorii şi deputaţii să poată depune până la ora 13:00 amendamente la proiectul adoptat de Executiv.

Guvernul a adoptat în şedinţă, la 25 septembrie 2023, proiectul privind măsurile fiscal-bugetare.

Angajarea răspunderii Guvernului este o procedură legislativă prin care, pentru a face faţă unei situaţii deosebite ce necesită măsuri urgente, dar care sunt de competenţa Parlamentului, Guvernul urmăreşte adoptarea unor proiecte de lege prin cererea sprijinului legislativului, se arată în volumul „Constituţia României revizuită. Comentarii şi explicaţii” (Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, 2004).

Constituţia precizează că executivul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege (art. 114).

Primul pas în procedura de asumare a răspunderii îl reprezintă întocmirea de către Guvern a unui proiect de lege sau program, care se materializează printr-o hotărâre de guvern. Pentru a declanşa procedura de angajare a răspunderii Guvernului, este nevoie de convocarea Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţă comună (art. 13 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului). Proiectul de lege sau de program este prezentat Birourilor Permanente reunite ale celor două camere, care stabilesc un termen în care parlamentarii pot depune modificări.

Urmează prezentarea proiectului sau programului de către prim-ministrul României în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului. După prezentarea făcută de către premier începe să curgă un termen de trei zile în care se poate introduce o moţiune de cenzură împotriva Guvernului.

Procedura angajării răspunderii implică, astfel, două consecinţe: depunerea de către Parlament a unei moţiuni de cenzură sau nedepunerea de către Parlament a unei moţiuni.

O primă situaţie este cea în care Parlamentul depune o moţiune de cenzură în termen de trei zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. Dacă această moţiune este votată, atunci Guvernul se consideră demis, iar proiectul de lege rămâne neadoptat. (art. 114 din Constituţie).

A doua situaţie este cea în care parlamentarii nu depun moţiune de cenzură şi atunci proiectul de lege, programul sau declaraţia guvernului, modificate sau completate, după caz, cu amendamente acceptate de guvern, se consideră adoptat. Aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devin obligatorii pentru Guvern (art. 114 din Constituţie).

În acest context, procedura angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi, adică nu prin dezbaterea legii în cadrul procedurii legislative ordinare, ci prin dezbaterea unei problematici politice legate de rămânerea la guvernare sau demiterea Guvernului, se mai arată în volumul „Constituţia României revizuită. Comentarii şi explicaţii”.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1557 din 18 noiembrie 2009, modalitatea simplificată de legiferare prin angajarea răspunderii poate fi folosită numai atunci când adoptarea proiectului de lege în procedura obişnuită sau de urgenţă nu mai este posibilă.

Angajarea răspunderii Guvernului – potrivit art. 114 din Constituţie – reprezintă o procedură complexă ce implică raporturi de natură mixtă, deoarece, pe de o parte, prin conţinutul său este un act ce emană de la executiv, şi, pe de altă parte, prin efectul său, fie produce un act de legiferare, fie se ajunge la demiterea Guvernului. La această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedura de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă, se mai arată în decizia amintită.

Angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege, mai stabileşte Curtea în Decizia nr. nr. 1557 din 18 noiembrie 2009.