Desfranarea este una dintre cele mai rele patimi, aceasta putand sa-l lupte pe crestin aproape in orice situatie: in gand, in cuvant si in fapta; in manastire si in lume; in singuratate si in familie; la tinerete si la batranete. Desfranarea savarsita intre soti este uneori trecuta cu vederea, cei doi cautand a-si ascunde pacatele sub binecuvantarea lui Dumnezeu, primita in Taina Cununiei; trebuie stiut insa faptul ca harul lui Dumnezeu ii binecuvinteaza pe cei doi soti numai in cele duhovnicesti si firesti ale vietii, iar nu si in poftele cele rele.

Parintele Arsenie Boca, intr-un cuvant despre post, spune: “Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu ea decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele. Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie a cumpani masura, trebuinta si putinta fiecaruia in parte.”

Modul in care se nasc astazi oamenii (apropierea sexuala dintre soti) este o urmare a caderii in pacat; dupa Sfintii Parinti, ar fi fost cu putinta si un alt chip de inmultire, nepatimas si nepacatos. Dupa cadere insa, unirea dintre barbat si femeie nu mai putea fi una nepatimasa, caci pofta l-a indepartat pe om de Dumnezeu.

In posturile de peste an, precum si in zilele de sarbatoare, cand crestinul este dator a se preocupa mai mult de cele duhovnicesti, decat de cele trupesti, relatiile trupesti dintre soti sunt oprite, spre a nu uita starea de cadere in care inca se afla neamul omenesc. In restul zilelor, acestea sunt binecuvantate de Dumnezeu, atata timp cat ele sunt savarsite in chip firesc, intre doi soti cununati, iar femeia nu este insarcinata, nu alapteaza si nu se afla in perioada ei de necuratie lunara.

In vremea postului, pe langa alte nevointe sufletesti si trupesti, celor casatoriti li se cere a nu se mai apropia trupeste. Usurinta sau greutatea cu care ei vor face acest lucru va arata masura in care ei sunt robi lui Dumnezeu sau robi patimilor.

“Fratilor, nu suntem datori trupului, ca sa vietuim dupa trup. Caci daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii. Caci cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8, 12-14). “In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi” (Galateni 5, 16-17).