Copiii-eroi cărora le datorăm libertatea. Povestea cutremurătoare a micilor îngeri mari

Vladimir, când viața lui abia începea, un glonț i-a oprit-o. S-a născut în 23 noiembrie 1989 și în ziua în care a împlinit o lună a murit. Cel mai tânăr erou al Revoluției a fost ucis în pătuț, lângă mama sa, de un glonț care a ricoșat în casă. Locuia aproape de sediul Radioului, unde în acele zile s-a tras din plin.

Asemeni lui Vladi sunt o mulțime de tineri care au murit în decembrie 1989. Viața lui Bogdan, un sportiv de 21 de ani, s-a terminat brusc. Era rugbist, avea planuri, avea visuri.

„Își dorea să cumpere o mașină, un TIR și să facă curse internaționale cu ele. Asta își dorea el după 1989”, spune, sfâșiată, Elena Băncilă, mama lui Bogdan.

Femeia păstrează și acum hainele lui luate de la spital.

Mihai era un adolescent de 19 ani, pentru care marea pasiune era rock-ul. Mihai Gîtlan este primul erou al Revoluției ucis la București.

„Ne-au dat ordin: <<Intrați în ei! Încărcați armele! Deblocați cu tancurile!>>. Au intrat cu cablurile, apoi a intrat camionul asta nenorocit”, spune Ion Gîtlan,  tatăl lui Mihai.

Dovadă stă mărturia depusă în fața procurorilor, în 1990, de o tânără aflată lângă el.

„După ce a trecut și a doua mașină s-a tras, cred că din mașină, cu mitralieră, de persoan care erau îmbrăcate în haine militare (…) Atunci a căzut Mihai Gîtlan și lumea l-a călcat în picioare pentru că era grăbită să se retragă. Eu nu am fost lovită deoarece m-a tras Mihai Gîtlan din fața mașinii”, a declarat tânăra la Parchet.

Când a aflat că fiul i-a fost omort, Ion Gîtlan s-a prăbușit.

Cimitirul Ion Martir din București e dovada tinereții pierdute de atâția și atâția adolescenți, care au avut un singur țel: să trăiască în libertate. Când pășeti pe alei, te cuprinde un fior rece când citești pe cruci că oamenii care își dorm acolo somnul de veci aveau o lună, 13 sau 15 ani.

Ei sunt micii îngeri ai Revoluției. Față de ei și față de românii acre s-au jertfit în decembrie 1989, statul roman democratic, pe care l-au apărat cu prețul vieții, a eșuat. Nimeni nu a plătit nici măcar o clipă.

„A fost un moment de istorie. Acum să tot stăm să plângem morții…”, preciza Ion Iliescu.