Criza de leadership la TAROM: Sindicatul solicită demiterea Consiliului de Administrație în contextul performanțelor financiare în declin

Sindicatul Unit Tarom (SUT) a lansat un apel public către ministrul interimar al Transporturilor, Radu Miruță, cerând demiterea Consiliului de Administrație al companiei TAROM, invocând nerealizarea țintelor financiare stabilite în planul de restructurare. Această solicitare survine într-un moment critic pentru compania aeriană națională, marcată de instabilitate managerială și performanțe financiare din ce în ce mai slabe. În acest articol, vom analiza contextul acestei solicitări, implicațiile sale pe termen lung și perspectivele experților din domeniul aviației.

Contextul actual al TAROM

TAROM, compania aeriană națională a României, se află într-o situație dificilă, marcată de fluctuații severe în managementul său. Începând din 15 ianuarie 2026, funcția de director general este ocupată interimar, iar compania a avut nu mai puțin de 17 directori generali în ultimul deceniu. Această instabilitate se aliniază cu o serie de performanțe financiare care continuă să se degradeze. SUT atrage atenția asupra acestui aspect, subliniind că performanțele financiare și operaționale au fost afectate de lipsa unei conduceri competente și constante.

Pe lângă schimbările frecvente de conducere, TAROM a ratat țintele financiare stabilite în planul de restructurare, o situație care nu doar că afectează credibilitatea companiei, dar și viitorul acesteia în industria aeronautică. Având în vedere că planul de restructurare a fost aprobat de Comisia Europeană, eșuarea în implementarea acestuia ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea de conducere a Consiliului de Administrație actual.

Starea financiară a TAROM

Analizând performanțele financiare ale TAROM, datele sunt alarmante. În 2024, compania a raportat un profit net de aproximativ 287 milioane lei, însă acest rezultat a fost în mare parte generat de vânzări excepționale de active, cum ar fi sloturi pe Heathrow și aeronave Airbus A318. Fără aceste tranzacții unice, TAROM ar fi raportat pierderi operaționale semnificative. De asemenea, cifra de afaceri a scăzut, iar numărul de pasageri a scăzut cu 12%, cu un grad de ocupare a aeronavelor care a scăzut la 77,6%.

În 2025, situația a devenit și mai gravă, cu o pierdere de aproximativ 150 milioane lei în primele opt luni, iar gradul de ocupare a aeronavelor a coborât sub 70%. Aceste date sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât reflectă o tendință negativă care continuă să afecteze viabilitatea companiei. Comparativ cu alte companii aeriene europene care au reușit să implementeze cu succes planuri de restructurare, TAROM pare să fi ratat oportunitățile de a-și stabiliza operațiunile.

Instabilitatea managerială și implicațiile sale

Sindicatul Unit Tarom a descris instabilitatea managerială ca o problemă cronică, care nu poate fi ignorată. Aceasta se leagă direct de performanțele financiare scăzute și de lipsa de încredere în conducere. Faptul că majoritatea membrilor Consiliului de Administrație au ocupat poziții provizorii timp de ani de zile ridică semne de întrebare cu privire la competența și angajamentul acestora față de viitorul companiei.

În plus, sindicatul a subliniat că remunerația membrilor Consiliului a fost dublată în plină criză economică, ceea ce a generat nemulțumiri în rândul angajaților, care se confruntă cu reduceri salariale și austeritate. Această discrepanță între salariile conducătorilor și dificultățile angajaților afectează moralul și coeziunea echipei, ceea ce poate duce la o scădere și mai mare a performanțelor companiei.

Comparativ cu alte companii aeriene

Un aspect important pe care SUT l-a subliniat este modul în care alte companii aeriene din Europa au reușit să depășească crize similare. De exemplu, ITA Airways a atras un partener strategic major, Lufthansa Group, și a realizat o reducere controlată a costurilor, modernizând simultan flota. Aceste strategii au fost implementate cu un management stabil și profesionist, ceea ce a dus la o stabilitate operațională și la o îmbunătățire a relațiilor cu partenerii sociali.

LOT Polish Airlines și Air Serbia au adoptat, de asemenea, strategii proactive, concentrându-se pe o guvernanță stabilă și pe atragerea de management profesionist. Aceste companii au reușit să dezvolte rețele regionale profitabile și să evite dependența de vânzările de active, spre deosebire de TAROM, care a mizat excesiv pe acest tip de strategii.

Planul de restructurare al TAROM

Planul de restructurare aprobat de Comisia Europeană a fost criticat de SUT pentru aplicarea sa eronată. Sindicatul susține că strategia s-a concentrat prea mult pe valorificarea activelor și pe injecții de capital din partea statului, în detrimentul reformelor structurale profunde. Aceasta include atragerea unui partener strategic, reducerea reală a costurilor și îmbunătățirea guvernanței. Rezultatul este o companie care, în ciuda ajutoarelor de stat substanțiale, a ratat țintele de profitabilitate și a ajuns la performanțe inferioare celei din perioada pandemică.

În acest context, este esențial ca noul Consiliu de Administrație să fie selectat printr-un proces transparent, care să asigure expertiză reală în aviația civilă și să elimine influențele politice. Sindicatul solicită, de asemenea, evaluarea modului în care actualii administratori și-au îndeplinit indicatorii de performanță din contractele de mandat, ceea ce ar putea constitui o bază solidă pentru revocarea acestora.

Impactul asupra angajaților și viitorul TAROM

Impactul acestor probleme asupra angajaților este profund. Piloții, însoțitorii de bord și personalul tehnic se confruntă cu incertitudini legate de locurile de muncă și de viitorul companiei. SUT a subliniat că angajații și-au asumat constant eforturile de redresare, dar fără o conducere stabilă și competentă, aceste eforturi pot fi în zadar.

În concluzie, viitorul TAROM depinde de capacitatea de a implementa un plan de restructurare eficient și de a asigura o conducere stabilă, care să promoveze o guvernanță corporativă solidă. Dacă solicitările sindicatului sunt ignorate, compania riscă să continue pe o traiectorie descendentă, afectând astfel nu doar angajații, ci și întreaga industrie aeronautică din România.