CU DRAG DESPRE IAȘI. A fost capitală a Moldovei peste 300 de ani. Mulți au tânjit să îl cucerească și l-au chinuit continuu

“Această epistolă ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Cu toată dragostea, Ionică”. Aceasta este o descriere a iadului despărțirii între doi oameni importanți ai culturii române: Ion Creangă și Mihai Eminescu, sfâșiați deopotrivă de distanță și, mai ales de dor. Dar dincolo de acest iad al despărțirii, vedem cum este întruchipată dragostea și cum arată raiul pe pământ pentru Creangă și Eminescu – este Iașiul mijlocului de secol XIX, un spațiu prielnic pentru nașterea unor capodopere ale literaturii, un loc în care se strânseseră, în Junimea, mințile luminate ale unui popor pe cale să înceapă cea mai frumoasă călătorie din istoria sa: Unirea Principatelor, apoi Unirea cea Mare. De fapt, Iași este, într-un fel anume, sinonim cu unirea. La 1600, Mihai Viteazu consfințea la Iași prima unire a Moldovei, Transilvaniei și Munteniei. Iași a fost capitală a Moldovei peste 300 de ani. Mulți au tânjit să îl cucerească și l-au chinuit continuu. Tătarii i-au dat foc, turcii i-au dat foc și ei, cazacii l-au pârjolit, iar polonezii l-au incendiat și ei de două ori. Orașul a renăscut de fiecare dată, la propriu, din cenușă, precum pasărea Phoenix. În primul război mondial, între 1916 și 1918, Iașiul a fost capitala de facto a României, după ce Bucureștiul a fost lăsat în mâna germanilor. (LAURENȚIU) Casa Regală, guvernul s-au retras la Iași și de acolo au luat marile decizii care aveau să conducă, într-un final fericit, la nașterea României Mari. Azi, Iași este unul dintre cele mai dezvoltate județe ale țării, iar reședința județului rămâne capitala simbolică a Moldovei și tinde să devină al doilea oraș al României, după București. Înalta tehnologie, dezvoltarea IT-ului, înflorirea continuă a atmosferei universitare fac din orașul așezat, asemenea Romei, pe 7 coline, un centru al dezvoltării României. Asta nu înseamnă că dulcele târg al Iașilor nu își păstrează farmecul aparte. Într-un city break nu apuci să vezi decât o mică parte din ceea ce pot oferi orașul și zona înconjurătoare unui turist dornic să afle istoria locului, să vadă monumentele fabuloase, să mănânce și să bea un pahar de vin de Cotnari într-unul dintre restaurantele vechi de peste 100 de ani. O plimbare în parcul Copou este obligatorie, Biserica Trei Ierarhi te va uimi cu dantela sa de piatră, poti să mergi la teatru, la Ateneul din Tătărași, doar pentru minunatul Palat al Culturii ai avea nevoie de o zi întreagă pentru a-l vizita… Și nu poți să spui că ai mers la Iași dacă nu vezi casele memoriale și muzeele excepționale pe care ți le oferă orașul nou, în cinstea istoriei vechi.  Iași a fost și rămâne un oraș cosmopolit. De sute de ani aici trăiesc reprezentanți ai multor popoare, care și-au lăsat amprenta în ADN-ul ieșeanului de azi – serios când trebuie, hâtru și petrecăreț când e cazul, gospodar cum puțini sunt, iubitor de artă și de frumos, dornic să evolueze, să învețe mereu. Cine nu a fost la Iași trebuie să își programeze o călătorie acolo.  Se apropie iarna, iar orașul e frumos în fiecare anotimp. Am început cu Creangă și cu Eminescu, și vom încheia cu ei, cu o invitație pe care v-o facem să mergeți la Iași. Într-o altă scrisoare, Creangă îi spunea celui mai mare poet al nostru: “Bădie Mihai, La Ieși ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.” Este o invitație din dorința ca Iașiul să nu vă fie străin.