Cum au fost înăbușite revoltele din Iran și de ce Donald Trump ezită să lovească regimul de la Teheran ANALIZĂ

Iranul a fost zguduit, în ultimele săptămâni, de cele mai ample proteste din ultimele decenii, desfășurate în peste 180 de orașe. Demonstrațiile au alimentat, pentru scurt timp, speranța că regimul condus de ayatollahul Ali Khamenei ar putea fi pe punctul de a se prăbuși. Însă intervenția brutală a forțelor de securitate a redus rapid mobilizarea străzii aproape la zero.

Criza a atras atenția comunității internaționale, în special a Statelor Unite, unde președintele Donald Trump a transmis semnale contradictorii: amenințări cu intervenția militară, urmate de o pauză strategică.

De la nemulțumiri economice la contestarea regimului

Protestele au început la 28 decembrie, după grevele comercianților din bazarul Teheranului, declanșate de prăbușirea monedei naționale și de explozia prețurilor. În doar câteva zile, manifestațiile s-au extins la nivel național, implicând categorii sociale diverse – de la studenți la pensionari.

Inițial, revendicările au fost strict economice. Dar pe fondul inflației galopante și al scăderii dramatice a nivelului de trai, mesajele s-au radicalizat, transformându-se în apeluri deschise pentru înlăturarea regimului teocratic instaurat după revoluția islamică din 1979.

Femeile, aflate în centrul protestelor din 2022, au revenit ca simbol al rezistenței, sfidând autoritățile prin gesturi de protest public și ironizând acuzațiile regimului potrivit cărora demonstrațiile ar fi o „conspirație americană”.

Economia, detonatorul crizei

Colapsul economic a fost principalul catalizator. În 2025, rialul iranian s-a depreciat cu aproximativ 45% față de dolar, iar prețurile alimentelor au crescut cu peste 70% într-un singur an. Salariile nu au ținut pasul, iar haosul valutar a făcut imposibilă stabilirea prețurilor.

Situația a fost agravată de falimentul Ayandeh Bank, una dintre cele mai mari bănci private din Iran, prăbușire care a scos la iveală probleme structurale grave ale sistemului financiar. Costurile salvării instituției au fost transferate indirect populației, prin tipărire de bani și tăieri masive de subvenții.

În paralel, Iranul se confruntă cu o criză energetică și una acută a apei, atât de gravă încât președintele Masoud Pezeshkian a sugerat, la un moment dat, mutarea capitalei din Teheran.

Represiune sângeroasă și blackout informațional

Răspunsul autorităților a fost extrem de dur. Forțele de securitate, inclusiv Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), au recurs la muniție reală, arestări în masă și procese accelerate. Accesul la internet și comunicațiile mobile au fost blocate aproape complet.

Organizațiile pentru drepturile omului vorbesc despre mii de morți și zeci de mii de arestați, deși cifrele exacte sunt imposibil de verificat din cauza restricțiilor impuse presei și observatorilor independenți. Regimul a recunoscut doar parțial amploarea violențelor, dând vina pe „agenți străini”.

După săptămâni de represiune, protestele au scăzut dramatic. Pentru prima dată, activitatea de stradă a coborât la zero în mai multe orașe, pe fondul fricii generalizate.

Trump: amenințări, ezitări și calcule geopolitice

Președintele Donald Trump a reacționat public, declarând că SUA sunt pregătite să sprijine „lupta iranienilor pentru libertate” și avertizând Teheranul cu privire la posibile lovituri militare. Administrația sa a analizat o gamă largă de opțiuni – de la sancțiuni suplimentare și atacuri cibernetice până la lovituri aeriene.

Tensiunea a crescut odată cu evacuarea personalului american din regiune și cu mobilizarea forțelor militare. Mesajele lui Trump, inclusiv sloganul „Make Iran Great Again”, au alimentat speculațiile privind o intervenție iminentă.

Totuși, decizia nu a venit. Potrivit unor surse citate de presa americană, consilierii săi nu au putut garanta că o lovitură rapidă ar duce la prăbușirea regimului. În plus, aliați regionali precum Arabia Saudită, Qatar și Israel au avertizat asupra riscurilor unui haos regional și ale blocării Strâmtorii Hormuz.

Trump a schimbat ulterior tonul, afirmând că execuțiile ar fi fost suspendate și că „toate opțiunile rămân pe masă”, dar fără a autoriza o intervenție imediată.

Ce urmează pentru Iran?

Analiștii avertizează că, în lipsa unei presiuni externe susținute și a unei alternative politice coerente, protestele – oricât de ample – sunt puțin probabil să ducă singure la căderea regimului. Nemulțumirea populară rămâne profundă, dar aparatul represiv s-a dovedit, deocamdată, suficient de puternic pentru a supraviețui.

Pentru Iran, liniștea de acum ar putea fi doar temporară. Pentru restul lumii, dilema rămâne: cât de departe este dispus să meargă Washingtonul și ce preț ar avea o schimbare forțată de regim într-o regiune deja instabilă.