De ce o invazie în Iran este o sabie cu două tăișuri pentru Donald Trump. Care sunt consecințele pe care le-ar suferi președintele „păcii” dacă trimite trupe la sol

Războiul din Iran, pornit de Statele Unite ale Americii și Israel, durează mai mult decât au anticipat experții celor două țări beligerante, în contextul în care regimul de la Teheran nu cedează și, mai mult, pare că încă mai are capacitatea de a riposta atacurilor. În acest context tensionat, în care administrația Trump vorbește despre câștigarea războiului încă din prima zi, însă realitatea din teren o contrazice, Pentagonul ar putea începe o invazie terestră în Iran, despre care încă nu se știe dacă va fi una regională, axată pe pe Strâmtoarea Ormuz, sau un la scară largă.

Ar fi pentru prima oară, după mult timp, când SUA trimit trupe la sol într-o operațiune militară, după ce în 2021 s-au retras din Afganistan după 20 de ani de război.

Pentagonul se pregătește pentru săptămâni de operațiuni terestre în Iran, au declarat oficiali americani pentru Washington Post, în timp ce mii de soldați și pușcași marini americani au fost deja trimiși în Orientul Mijlociu.

Perspectiva desfășurării trupelor americane pe teritoriul iranian se confruntă cu o opoziție semnificativă în rândul americanilor, potrivit unor sondaje recente. Unul dintre ele, realizat de Associated Press, în colaborare cu Centrul Național de Cercetare a Opiniei Publice de la Universitatea din Chicago, a constatat că 62% dintre respondenți se opun ferm utilizării trupelor terestre în Iran, în timp ce doar 12% sunt în favoarea utilizării lor.

Președintele Donald Trump a negat o astfel de operațiune terestră, într-o declarație făcută pe 20 martie, în Biroul Oval: „Nu trimit trupe nicăieri. Dacă aș face-o, cu siguranță nu v-aș spune, dar nu trimit trupe.”, însă accentuarea crizei petrolului ar putea determina Statele Unite să acționeze în teren, măcar pentru deblocarea strâmtorii Ormuz, dacă nu pentru răsturnarea regimului de la Teheran.

Administrația americană a abordat, în ultima lună, inclusiv posibilitatea capturării Insulei Kharg, un important centru iranian de export al petrolului din Golful Persic, precum și efectuarea de raiduri în alte zone de coastă din apropierea Strâmtorii Ormuz, pentru a identifica și distruge armele capabile să vizeze nave comerciale și militare, au declarat oficialii pentru Washington Post.

Invazia terestră, problematică pe multe planuri

Statele Unite ale Americii au mai lansat invazii terestre sau operațiuni militare limitate cu trupe la sol, însă nu toate au avut succes. Mai mult, multe dintre operațiunile în teren lansate de americani s-au bucurat inițial de o rată mare de aprobare în rândul populației, având ca această rată să scadă puternic pe măsură ce operațiunile s-au prelungit.

Invazia din Vietnam a fost un eșec răsunător, deși populația era în cea mai mare parte de partea acesteia, cel puțin la început, ajungând în câțiva ani să fie contestate cu proteste de stradă și mișcări anti-război.

Invazia din Irak a fost și ea bine susținută de populație, însă pe măsură ce conflictul s-a prelungit, iar informațiile cu privire la inexistența „armelor de distrugere” în masă au devenit tot mai vizibile, susținerea a scăzut vertiginos. Situația s-a repetat și în cazul Afganistanului, a cărui ocupație a fost oprită de Donald Trump în 2021.

Astfel, operațiunile de succes, cel puțin din punctul de vedere militar al americanilor, dar dezastruoase din punct de vedere social și politic, au fost cele scurte, din zona Europei de Est, din anii 90’, Liban (2011) și Siria (2014). Problema lui Trump este că orice război prelungit și cu trupe la sol supără cercurile MAGA, care deja sunt îngrijorate că președintele „păcii” vrea să pornească o invazie.

În contextul în care în luna noiembrie vor avea loc alegerile de la mijlocul mandatului, iar majoritatea lui Donald Trump din Congres este pe masă, supărarea alegătorilor i-ar putea fi fatală președintelui.

Administrația de la Washington, așadar, pare să se orienteze mai degrabă către o operațiune la sol, în vederea reluării transportului de petrol, decât către o invazie terestră la scară largă, care să forțeze schimbarea regimului.

​​Primul contigent de pușcași marini ai armatei Statelor Unite a ajuns sâmbătă în Orientul Mijlociu. Aproximativ 3.500 de marinari și pușcași marini, aeronave de transport și de luptă și „mijloace tactice și de asalt amfibiu”, alături de portavionul american USS Tripoli.