Documente desecretizate ridică întrebări: CIA ar fi testat arme biologice cu insecte în timpul Războiului Rece

Serviciul american de informații (CIA) este acuzat că ar fi desfășurat în secret experimente cu arme biologice care ar putea fi legate de apariția unei epidemii majore în rândul populației proprii din Statele Unite.

Biochimistul Robert Malone, cunoscut pentru contribuțiile sale timpurii la dezvoltarea tehnologiei vaccinurilor cu ARN mesager, susține că a identificat indicii potrivit cărora actualul focar de boală Lyme din SUA ar putea avea legături cu experimente militare din perioada Războiului Rece.

Afirmațiile au fost formulate după ce cercetătorul a analizat documente guvernamentale desecretizate, arhive istorice ale programelor de arme biologice și studii științifice privind bolile transmise de căpușe.

Căpușe marcate radioactiv

Potrivit lui Malone, în anii 1960 au fost desfășurate experimente în care peste 282.000 de căpușe marcate radioactiv ar fi fost eliberate în statul Virginia. De asemenea, el menționează cercetări efectuate în aer liber asupra căpușelor la laboratorul federal de pe Plum Island, situat în apropierea comunității din statul Connecticut unde boala Lyme a fost identificată pentru prima dată.

Scopul experimentelor ar fi fost urmărirea modului în care căpușele purtătoare de boli se răspândesc în mediul natural. Paraziții erau marcați cu izotopul radioactiv carbon-14, iar deplasările lor puteau fi detectate cu ajutorul contoarelor Geiger.

Raportul lui Malone susține că aceste activități făceau parte dintr-un program mult mai amplu de arme biologice din perioada Războiului Rece, cunoscut sub numele de Project 112. Programul ar fi inclus zeci de teste secrete menite să studieze modul în care insectele ar putea fi utilizate pentru răspândirea agenților patogeni.

Programul, autorizat în 1962 de secretarul american al Apărării Robert McNamara, prevedea 134 de teste planificate și instalații capabile să producă milioane de insecte infectate în fiecare săptămână.

Conform raportului, regiunea în care au avut loc experimentele ar fi înregistrat ulterior o creștere fără precedent a bolilor transmise de căpușe.

Afirmațiile vin pe fondul unor solicitări din partea unor oficiali americani pentru investigarea posibilității ca agenții federale să fi experimentat folosirea căpușelor infectate ca instrumente de război.

În decembrie 2025, congresmanul din New Jersey Chris Smith a propus un amendament care cere revizuirea proiectelor militare și de cercetare desfășurate între 1945 și 1972 de instituții precum National Institutes of Health și United States Department of Agriculture. Analiza ar urma să vizeze experimente implicând bacterii din ordinele Spirochaetales și Rickettsiales, asociate bolilor transmise de căpușe.

De asemenea, secretarul american al Sănătății Robert F. Kennedy Jr. a sugerat că boala Lyme ar putea proveni dintr-un program eșuat de arme biologice din anii 1970, legat de cercetări desfășurate pe Plum Island.

Insula, situată în largul coastei nord-estice a Long Island, găzduiește Plum Island Animal Disease Center, un laborator guvernamental folosit încă din anii 1950 pentru studierea bolilor infecțioase la animale.

Totuși, Departamentul de Securitate Internă a declarat în repetate rânduri că boala Lyme nu a fost studiată la această instalație.

Raportul lui Malone susține și că cercetări importante privind un al doilea agent patogen transmis de căpușe ar fi fost suprimate. El afirmă că autoritățile ar fi marginalizat studiile privind așa-numitul „Swiss Agent”, detectat la pacienți cu Lyme în Europa în anii 1970.

Documente nepublicate aparținând cercetătorului Willy Burgdorfer — descoperitorul bacteriei care provoacă boala Lyme — ar sugera că acest agent patogen ar fi complicat tratamentul deoarece provoca simptome persistente care nu răspundeau la antibioticele standard.

Boala Lyme este cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi și, potrivit Centers for Disease Control and Prevention, aproximativ 30.000–40.000 de cazuri sunt raportate anual în SUA. Agenția estimează însă că numărul real al infecțiilor ar putea ajunge la aproximativ 476.000 pe an.

Simptomele includ adesea o erupție caracteristică în jurul mușcăturii de căpușă, febră, oboseală și dureri musculare. În cazurile severe netratate pot apărea complicații grave, precum probleme cardiace, tulburări neurologice sau inflamații ale creierului.

Malone își bazează concluziile atât pe analiza arhivelor istorice, cât și pe presupuse declarații ale lui Burgdorfer, publicate în cartea jurnalistei Kris Newby intitulată Bitten: The Secret History of Lyme Disease and Biological Weapons.

Infectarea căpușelor cu mai mulți agenți patogeni

Potrivit lui Malone, infectarea căpușelor cu mai mulți agenți patogeni — inclusiv „Swiss Agent”, cunoscut în mediul științific drept Rickettsia helvetica — ar fi putut complica diagnosticul și tratamentul persoanelor mușcate.

Acest microorganism este înrudit cu bacteria care provoacă febra pătată a Munților Stâncoși și poate produce simptome asemănătoare gripei, precum febră, dureri de cap, oboseală și dureri musculare.

Malone estimează că există o probabilitate de aproximativ 45% ca experimentele secrete cu căpușe și omiterea descoperirii „Swiss Agent” din lucrarea originală din 1982 a lui Burgdorfer să fi contribuit la transformarea bolii Lyme într-o problemă epidemică în Statele Unite.

Într-un articol publicat pe platforma sa online, Malone a afirmat că notițele lui Burgdorfer ar indica faptul că cercetătorului i s-ar fi cerut „să omită prezența a cel puțin unei potențiale arme biologice” în timpul investigațiilor privind boala Lyme.

Publicația britanică Daily Mail a solicitat un punct de vedere de la CIA în legătură cu documentele desecretizate și acuzațiile privind posibile expuneri accidentale în SUA.

Operațiunea Mongoose

Raportul menționează și operațiunea secretă Operation Mongoose, desfășurată împotriva Cubei în anii 1960. Potrivit unor relatări, agenți ar fi aruncat din aeronave cutii cu căpușe infectate asupra muncitorilor din plantațiile de trestie de zahăr pentru a sabota economia cubaneză. Operațiunea ar fi fost însă anulată rapid din cauza riscurilor, inclusiv schimbarea direcției vântului.

Aceste programe aveau ca scop dezvoltarea unor arme biologice bazate pe insecte, capabile să răspândească boli precum antraxul sau febra dengue fără declanșarea unui conflict militar direct.

Majoritatea acestor activități ar fi avut loc între anii 1950 și 1970. De exemplu, experimentele interne cu căpușe în Statele Unite ar fi fost realizate între 1966 și 1969.

Cele aproximativ 282.800 de căpușe eliberate în Virginia ar fi fost marcate cu izotopul carbon-14 pentru a permite cercetătorilor să urmărească distanța parcursă de insecte, inclusiv transportul lor de către păsări migratoare.

Unele aspecte ale acestor programe au fost confirmate prin documente desecretizate din arhivele CIA și ale Arhivelor Naționale, care atestă existența unor proiecte de arme biologice precum Project 112 și planurile de sabotaj asociate Operation Mongoose.

Totuși, acuzațiile potrivit cărora căpușe infectate ar fi fost aruncate deasupra Cubei se bazează în mare parte pe mărturii anonime și nu au fost verificate independent.