Extrema dreaptă din Germania, aproape de putere. Omul care conduce ofensiva

Ulrich Siegmund este noua față, surprinzător de prietenoasă, a controversatului partid Alternativa pentru Germania (AfD).

Cu câteva zile înainte de Crăciun, la pupitrul parlamentului regional din Saxonia-Anhalt, Ulrich Siegmund își pregătește publicul pentru o glumă.

„Nimeni nu ar trebui să fie obligat să plătească pentru dezinformare”, spune el, cu voce ridicată. În calitate de lider al grupului parlamentar AfD, partid de extremă dreapta, atacă una dintre țintele sale preferate: posturile publice de televiziune și radio ARD și ZDF – instituții finanțate din bani publici.

Criticate de ani de zile, inclusiv din afara extremei drepte, pentru costuri ridicate și presupusă orientare politică de stânga, cele două posturi sunt acuzate de Siegmund că ar trebui „să se restrângă și să informeze neutru, fără îndoctrinare, fără toate prostiile”.

Ca exemplu, el citează un documentar recent intitulat „Creștinii radicali din Germania: o cruciadă a dreptei”. Și apoi vine poanta: „Cu toții știm sentimentul – ești într-un tren și speri ca niciun creștin radical să nu se așeze lângă tine.”

Aleșii AfD izbucnesc în râs. Chiar și un deputat al creștin-democraților zâmbește.

Siegmund este înalt, suplu și telegenic. Are părul grizonat pieptănat pe spate, o barbă de câteva zile atent tunsă și poartă un costum bleumarin bine croit. Chiar și atunci când atacă, pe chipul său apare un zâmbet abia perceptibil.

În ultimele luni, politicianul regional în vârstă de 35 de ani a devenit una dintre figurile centrale ale dreptei radicale germane, într-un moment în care AfD este, la nivel național, la egalitate în sondaje cu creștin-democrații CDU/CSU – cele mai mari partide tradiționale din Bundestag.

Un eșec calculat

Siegmund este deja un politician abil, capabil să transforme o înfrângere parlamentară într-un câștig de imagine.

Imediat după discurs, grupul AfD propune ca Saxonia-Anhalt să se retragă din tratatele care stau la baza sistemului public de radiodifuziune. Propunerea este respinsă categoric: 66 de voturi împotrivă, doar 16 pentru. Doar AfD susține inițiativa.

Dar scena nu este, de fapt, parlamentul din Magdeburg. La scurt timp, Siegmund publică un clip pe rețelele sociale cu titlul: „Așa ne manipulează”. Pe TikTok are peste 600.000 de urmăritori, iar pe Instagram și Facebook aproape 300.000 fiecare – mai mult decât aproape orice alt politician german.

Comentariile sunt pline de susținere. „Sper la o majoritate absolută pentru AfD”, scrie un utilizator.

Această speranță nu mai pare fantezistă.

Șansa istorică a AfD

Anul acesta, Siegmund are o șansă reală de a obține prima victorie absolută a AfD într-un land german. Sondajele recente plasează partidul la aproximativ 39–40% în Saxonia-Anhalt. Un plus de doar câteva procente ar putea fi suficient pentru a obține majoritatea absolută în parlamentul regional și pentru a prelua funcția de premier.

Ar fi o lovitură majoră pentru așa-numitul „firewall” politic al Germaniei – acordul informal, dar strict, al tuturor celorlalte partide de a nu coopera cu AfD, nici în coaliții, nici prin înțelegeri tacite.

Celelalte partide consideră AfD incompatibil cu consensul postbelic al Germaniei, din cauza naționalismului etnic, a retoricii anti-imigrație, a relativizării trecutului istoric și a pozițiilor favorabile Rusiei. Cancelarul Friedrich Merz a rezumat poziția astfel: „Suntem la ani-lumină distanță de acel partid.”

Într-un sistem politic bazat pe coaliții, AfD poate ajunge la putere doar câștigând o majoritate clară. Iar acest scenariu pare, pentru prima dată, posibil.

O figură diferită în interiorul AfD

La nivel național, AfD este condus de Alice Weidel, cunoscută pentru stilul său rece și combativ, și de Tino Chrupalla, perceput drept mai apropiat de oamenii obișnuiți, dar adesea stângaci. Prin comparație, Siegmund oferă o imagine mai caldă și mai bine adaptată mediilor moderne.

Ca premier, ar deveni primul lider AfD testat într-o funcție executivă majoră. Un succes l-ar putea transforma într-un candidat serios la conducerea partidului la alegerile federale din 2029.

Deocamdată, Siegmund evită orice confruntare directă cu Weidel. Spune că obiectivul său este să o ajute să devină primul cancelar AfD al Germaniei.

Dincolo de retorică

Într-o sală austeră din parlamentul regional, Siegmund se dovedește un interlocutor atent, politicos, aproape dezarmant. Întreabă despre familie, sport, viața personală. În AfD, un partid cunoscut pentru ostilitatea față de presă, acest stil este neobișnuit.

Vorbește despre rivalii politici fără dispreț. Spune că liberalii sunt „rezonabili”, iar cu CDU „lucrurile funcționează uman în mare parte”. În Bundestag, un asemenea ton ar fi de neimaginat.

Totuși, propriul partid rămâne cea mai mare vulnerabilitate. AfD din Saxonia-Anhalt a fost zguduit de scandaluri, conflicte interne și acuzații de extremism. Unii lideri de afaceri locali spun deschis că nu își doresc un guvern AfD – dar că ar accepta unul condus de Siegmund.

În estul Germaniei, izolarea AfD pare să se estompeze. „Dacă i-aș exclude pe toți membrii și votanții AfD, nu aș mai putea construi nicio baie”, spune un antreprenor local.

Un moment de răscruce

Rivalii avertizează că o victorie AfD ar aduce haos administrativ, nu neapărat autoritarism. CDU speră că schimbarea recentă a premierului și avantajul funcției vor bloca ascensiunea lui Siegmund.

Între timp, AfD pregătește un program de guvernare radical, inspirat parțial de modelul Ungariei lui Viktor Orbán, cu propuneri controversate privind cultura, identitatea națională și politica socială.

Pe 6 septembrie 2026, Ulrich Siegmund ar putea rămâne o notă de subsol în politica germană. Sau ar putea deveni simbolul momentului în care extrema dreaptă a trecut, pentru prima dată, pragul puterii.