ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Dreptatea şi Strîmbătatea”, la aceeaşi masă. Poveştile şi sensurile Unirii, la peste un veac de la înfăptuirea ei

Anii comunismului au fost vremuri al căror înţeles profund l-am aflat în mai multe situaţii, de cînd cercetez istoria tragică a acelor timpuri. Dar m-a influenţat profund în judecăţile mele povestea pe care am aflat-o într-o comună a moţilor, la Bistra, lîngă Cîmpeni. E o pildă povestită de un bătrîn octogenar, care a istorisit următoarele. Se spune că pe atunci, Dreptatea şi Strîmbătatea se plimbau împreună prin lume şi deodată li se făcu foame. ”Uite un restaurant, hai să intrăm”, a spus. Strîmbătatea. ”Da, dar eu nu am bani”, i-a răspuns Dreptatea. ”Lasă, că plătesc eu”, a venit răspunsul. Au intrat înăuntru, au mîncat, au băut, iar cînd a venit venit momentul să plătească, Strîmbătatea a chemat ospătarul: ”Dă-mi restul!”. ”Care rest, că nu mi-aţi dat niciun ban!” ”Ba, ţi-am dat 100 de lei. Dă-mi restul!” La cearta izbucnită, a venit şeful localului, care a început să-şi apostrofeze angajatul: ”Cu oameni ca tine, o să pierdem toţi clienţii!”. Derutat şi umilit, ospătarul s-a întrebat: ”Of, Dreptate, unde eşti!…”. ”Aici sînt – răspunse Dreptatea – dar nu pot spune nimic, pentru că şi eu am mîncat şi am băut…”.