ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / O minoritate trădată, pradă unei vînători de oameni: saşii şi şvabii din România, trimişi în 1945 în vagoane de marfă, la ”reconstrucţia URSS”

După 23 august 1944, germanii din România, nu numai trupele aflate în România, dar şi populaţia civilă au devenit brusc inamici. Bunurile comunităţii germane au fost confiscate, dar – ce a fost mult mai tragic – sub presiunile Comisiei Aliate (sovietice) de Control, au fost întreprinse o serie de măsuri nu numai împotriva germanilor sosiţi pe teritoriul României în timpul celui de-al doilea război mondial, ci şi a minoritarilor germani din Ardeal, Banat şi Bucovina, găsiţi vinovaţi că ”au sprijinit efectiv armata germană”. Erau de fapt socotiţi suspecţi numai datorită naţionalităţii lor. Măsura extremă a fost admiterea cererilor ocupanţilor sovietici de a-i deporta la muncă forţată în URSS. Ceea ce autorităţile române n-au admis în trecut să se întîmple cu evreii, s-a admis în legătură cu saşii şi şvabii. Aşa s-a scris o pagină ruşinoasă în istoria noastră recentă, cea a unei acţiuni de deportare a unei minorităţi, e drept că solicitată de regimul de ocupaţie al Armate Roşii ”frăţeşti”.