Lecție uimitoare de empatie și acceptare oferită de o mireasă oarbă, la propria-i nuntă. Ce le-a cerut șotului și invitaților

Momente emoționante la nunta unei tinere mirese oarbe. Femeia le-a cerut invitaților să își lege la ochi niște bandaje, pentru a experimenta același univers al întunericului pe care l-a trăit ea însăși în ultimii zece ani, potrivit Știri Diaspora.

Povestea femeii este la fel de cutremurătoare ca și gestul unic pe care a ales să-l facă la nunta sa. Aceasta și-a pierdut complet vederea la vârsta de 17 ani. Întunericul  a cuprins-o însă cu mai mulți ani în urmă, respectiv la doar 11 ani, când a fost diagnosticată cu o afecțiune genetică rară a pielii care poate duce la pierderea vederii. Inițial, s-a confruntat cu pierderea vederii la ochiul drept, dar la 17 ani a devenit complet oarbă.

Cu toate acestea, femeia nu a permis ca acest incident să-i știrbească bucuria de a trăi.

„Nu credeam că voi fi o mireasă oarbă când l-am întâlnit pe Ollie,” a mărturisit ea.

Ziua nunții a fost pentru ea una dintre cele mai fericite și triste momente din viața sa. Ea a dezvăluit planul de a-i lega pe toți la ochi la doar câteva persoane, iar toți au fost de acord că era o idee cu adevărat neobișnuită.

Experiența a fost una profundă pentru toți cei prezenți. „Toată lumea a fost șocată de cât de intens a fost,” a spus Lucy.

„La sfârșitul ceremoniei principale, bandajele tuturor erau ude de lacrimi. Familia mea era îngrijorată că vor pierde momentul meu,” a adăugat ea. 

„Durerea te afectează în moduri diferite și era important ca ei să o experimenteze, în timp ce eu o experimentez în fiecare zi”, a arătat aceasta.

Lucy a remarcat că, deși nu își mai poate vedea, orbirea i-a deschis alte perspective: „Am încercat să iau în considerare toate aspectele pozitive ale zilei. Rochia mea a fost foarte tactilă, iar ambiția mea a fost să simt fiecare detaliu. Am găsit, de asemenea, o locație de nuntă foarte accesibilă pentru mine. Am putut simți strălucirea sub sifonul rochiei mele și am experimentat frumusețea fiecărei flori în parte. Când am auzit ecourile din locație, nici măcar nu am avut nevoie să le văd.”