Liliana Popa. LYSISTRATA, DRAGOSTEA MEA, de Matei Vișniec

𝑭𝒆𝒔𝒕𝒊𝒗𝒂𝒍𝒖𝒍 𝑩𝒖𝒌𝒇𝒆𝒔𝒛𝒕 𝟮𝟬𝟮𝟱 𝒍𝒂 𝑻𝒆𝒂𝒕𝒓𝒖𝒍 𝑩𝒖𝒍𝒂𝒏𝒅𝒓𝒂
29 septembrie, ora 19:00, Sala Liviu Ciulei
𝑳𝒀𝑺𝑰𝑺𝑻𝑹𝑨𝑻𝑨, 𝑫𝑹𝑨𝑮𝑶𝑺𝑻𝑬𝑨 𝑴𝑬𝑨, de Matei Vișniec
Regia: Anca Bradu
Teatrul Szigligeti din Oradea

„Lysistrata” în versiunea lui Matéi Visniec, o versiune ludică, o reinterpretare a regizoarei Anca Bradu după adaptarea vișnieciană dupa Aristofan are profunzime, esență, consistență, mesaj concis.
„Lysistrata” demonstrează că războaiele ca și cele din antichitate și dintotdeauna aduc numai nenorociri dar și că femeia este cea care datorită iubirii pentru cei din jur, duce lumea mai departe.

Condiția femeii de ieri și cea din mileniul III nu pare să se fi schimbat prea mult mai ales într-o societate distopică.
Războiul civil dintre femeile ateniene exasperate de interminabilele războaie duse de bărbații lor și ei, soții dornici de lupte, de întreceri violente, fac ca totul să se schimbe în cetatea aheilor.
Mișcarea scenică bine realuzată, sincronizarile personajelor, replicile.și implicarea actorilor orădeni au facut o seară minunată de teatru într-o zi mohorîtă cu cer cenușiu la București.
Piesa ușor modernistă lui Matei Vișniec respectă are profunzime, dar scrisă a fost între 2021 -202, după izbucnirea războiului ruso-ucrainian ce nu se mai sfîrșește
Bravo Teatrul Szigligeti din Oradea !
Vivat Matei Vișniec !
Liliana Popa

30 septembrie 2025
Lysistrata, piesă de teatru a lui Aristofan, în regia lui Y iannis Paraskevopoulos a fost scrisă în anul 411 î. Hr., în timpul Războiului Peloponeziac dintre Atena şi Sparta. În această piesă este vorba despre povestea femeilor ateniene, în frunte cu Lysistrata care îşi doresc cu orice preţ oprirea Războiului Peloponeziac dintre atenieni şi spartani. Lysistrata le provoacă la revoltă, având convingerea că oamenii s-au înstrăinat din cauza războiului, nu mai comunică, au uitat să iubească, să fie bine dispuși. Pentru ca să obţină încetarea războiului femeile folosesc două modalităţi : abstinenţa sexuală şi asedierea unei instituţii publice. Protagonista le propune femeilor să recurgă la abstitenţă. Depun un jurământ, promiţând să le refuze orice avans sexual soţilor lor, până la semnarea păcii. Pline de culoare sunt momentele care surprind jocurile dintre ea şi el,amândoi având nevoie unul de celălalt. Pacea reuşeşte să învingă.
Sfârşitul spectacolului prezintă împăcarea dintre spartani şi atenieni. Publicul se amuză în special în prima parte a piesei datorită limbajului pe care îl au actorii. La sfârşit, nu mai este la fel de amuzat, pentru că actorii au replici mai serioase, amintind de istoria războaielor celebre, de faptul că oamenii nu mai ştiu să comunice, să se privească în ochi, să râdă, să iubească. Această piesă scoate în evidenţă puterea femeii care reuşeşte în final să învingă, dar şi greutatea pe care o presupune respectarea unui jurământ.
O comedie diacronică și mereu actuală a lui Aristofan, trezirea la epoca de aur a antichitîții prin admirația și respectul lui față de sexul feminin, în contrast cu percepția generală a societății vremii ce dorea ca femeia să se limiteze la gospodărie, căsnicie și îndatoririle materne.
Prin personajul Lysistrata, Aristofan prezintă contrastele psihologiei feminine ce fac femeia atrăgătoare și eficientă. Este delicată și în același timp dinamică, supusă și revoltată, romantică și realistă, perspicace și pragmatică. Cu aceste trăsături, Lysistrata își dă seama cât de absurd este războiul; indiferent de rezultat, nu există decât haos și distrugere lăsate în urmă de ambele părți, învinși și învingători.
Ea născocește un mod inteligent de șantaj asupra bărbaților, forțându-i astfel să pună capăt războiului și să se întoarcă la casele și familiile lor. Îndeamnă femeile ateniene și spartane la abstinență sexuală și le pune să jure că nu vor ceda dorințelor sexuale ale bărbaților dacă nu capitulează și nu semnează pace. Ce dilemă implacabilă pentru bărbați!!!
Dar de neînvins arma dragostei!!! Iar când situația ajunge la limită, bărbații se văd nevoiți să se retragă și să facă pace.

Matei Vișniec: „Am scris această piesă în perioada decembrie 2021 – februarie 2022 cînd în presa europeană se vorbea mai mult ca niciodată în ultimii 75 de ani de un posibil război, dat fiind că Rusia avea numeroase trupe masate la frontiera cu Ucraina. Piesa mea era terminată în momentul atacului declanşat de Putin împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022. Scriind-o, într-un registru comic şi ca o fabulă filosofică, mă gîndeam însă la lunga perioadă de pace de după al doilea război mondial şi la toxicitatea societăţii de consum. O altă întrebare dominantă: oare nu cumva europenii, pe fond de pace, de societate de consum, de expansiune a industriei de divertisment şi de fascinaţie pentru lumile virtuale au uitat că libertatea trebuie apărată cu armele?

Cred că teatrul este un fel de agora antică unde, chiar şi atunci cînd rîdem copios sau ne distrăm la un spectacol comic putem reflecta împreună la teme grave. De exemplu la tema păcii şi a războiului, la tema delirului mediatic, la tema orbirii atunci cînd o comunitate se instalează în hipnoza societăţii de consum şi a industriei de divertisment şi uită că în jurul ei pot apărea ideologii toxice şi pericole existenţiale… Europa noastră comunitară, născută dintr-o dorinţă de instalare a păcii eterne, descoperă în prezent că în faţa unei agresivităţi primitive venită dinspre Est nu dispune de suficiente mijloace militare şi de apărare, şi că trebuie să se bazeze pe ajutorul american pentru a se apăra… Ah, Lysistrata, revino, poate ne dai o soluţie!
Lysistrata lui Aristofan se juca în aer liber în teatre greceşti capabile să găzduiască între 10 000 şi 15 000 de spectatori. Acele reprezentaţii-dezbateri abordau, prin text, joc actoricesc şi expresie emoţională, problemele cetăţii.
În prim-plan „eterna relație dintre bărbați și femei, aflată mereu la granița dintre a declara război și a face pace.
Conceput pe mai multe straturi, textul, o reflecție ce are ca punct de pornire piesa cu același titlu, scrisă de Aristofan cu mai bine de două mii de ani în urmă, conține dileme ale vieții noastre contemporane. Lysistrata iubește viața și pacea, bărbații iubesc războiul, armele și puterea. Această contradicție determină femeile să declare greva sexului, constrângându-și astfel soții să renunțe la orice formă de război. Începe o nouă eră, o eră a păcii mondiale și a păcii între cele două sexe. Este cu adevărat posibil așa ceva? Ce s-ar întâmpla dacă masculinitatea ar căpăta valențe complet diferite de cele pe care le cunoaștem? Dar dacă feminitatea ar suporta și ea transformări? Am mai dori să trăim într-o astfel de lume? Dacă ar începe un război, bărbații noștri ne-ar mai putea apăra? Acestea sunt câteva întrebări la care caută răspunsuri spectacolul nostru ce se vrea a fi o oglindă a lumii în care trăim, o lume plină de controverse.”

Cea de-a patra ediţie a BukFeszt – Festivalul Teatrelor Maghiare la Bucureşti, un eveniment care promovează dialogul intercultural, susţine diversitatea artistică şi aduce la Bucureşti cele mai relevante spectacole ale stagiunii maghiare din România, are loc între 29 septembrie şi 7 oct
Deschiderea oficială ,29 septembrie, la Teatrul Bulandra – Sala Liviu Ciulei, cu producţia Teatrului Szigligeti din Oradea: „Lysistrata, dragostea mea” de Matei Vişniec, regia Anca Bradu – un spectacol intens, care combină umorul cu reflecţia amară şi vorbeşte despre fragilitatea păcii, tentaţiile lumii virtuale şi responsabilitatea de a apăra libertăţile.
Pe parcursul festivalului, publicul va putea urmări şi alte titluri de rezonanţă, precum Maestrul şi Margareta, Kohlhaas, Happiness Hunters, 1978, Secretul fericirii, Procesul şi Tatăl.
După reprezentaţii, publicul va putea participa la discuţii conduse de critici de teatru de prestigiu: Oana Cristea Grigorescu, Cristina Rusiecki, Oana Borş, Irina Wolf, Nona Rapotan, Mihai Brezeanu şi Ada Maria Ichim.
Iată ce declară directorul festivalului, Bessenyei Gedő István, preşedintele Uniunii Teatrelor Maghiare MASZIN, director al Trupei Harag György a Teatrului de Nord Satu Mare: „Festivalul Teatrelor Maghiare «BukFeszt» este cel mai tânăr festival al Uniunii Teatrelor Maghiare MASZIN (precedat de Festivalul Interetnic de Teatru şi Festivalul MaFeszt), totuşi, ajungând deja la cea de a patra ediţie, a devenit, poate, cel mai aşteptat eveniment din rândul acestora.
În 2025 aducem spectatorilor o ofertă teatrală şi mai bogată faţă de ediţiile precedente, având deja şase membri – şi sperând să fim şi mai mulţi la ediţia viitoare. Festivalul păstrează acelaşi scop triplu: de a atinge publicul bucureştean cu o selecţie reprezentativă din producţiile teatrelor membre, de a atrage interesul breslei teatrale, respectiv, bineînţeles, a comunităţii maghiare din capitală.
Cu o selecţie de opt spectacole a trupelor celor şase teatre, prin BukFeszt, uniunea noastră doreşte să întărească funcţia de punte a artei teatrale minoritare din România.”
 
The post Liliana Popa. LYSISTRATA, DRAGOSTEA MEA, de Matei Vișniec first appeared on Contacte Culturale.