Marcian Petrescu și Trenul de Noapte, la The Pub – Universității, 22 noiembrie 2025

Îmi este în același timp și lejer și dificil să scriu despre acest concert, din poziția reporterului corespondent ce are menirea de a fi obiectiv – dincolo de a fi cunoscător al stilului – fiind coleg de formație cu Marcian (la Texas Blues Authority).

2025 a însemnat pentru Marcian mai exact borna a 25 de ani de scenă. 25 de ani de emoții, de muzică și…muzicuță, pentru că bluesman-ul este, pot spune fără teama de a greși, unul dintre cei mai buni muzicuțiști la ora actuală în România.

Ora 20:30 și concertul începe. La prima vedere, sala plină, semn că muzicienii noștri sunt cunoscuți și nu în ultimul rând apreciați de consumatorii de blues. Firesc, pe scenă urmau să urce – și extragem din textul evenimentului:
Marcian Petrescu – muzicuță, voce, textier, povestitor
Angelo Eduard Stoica – chitară
Florin Remus Buga – bas
Marius Crețu – baterie
Gheorghe Emanuel „Fisă” – claviaturi

Remarc așezarea pe scenă ușor atipică atât pentru scena localului cât și față de așezarea standard: Bassistul nu se mai află în stânga toboșarului, ușor în spate, ci central, la prima vedere pare a fi frontman. Marcian, frontman-ul (de fapt), extremă dreapta a scenei (adică în stânga publicului). În partea stângă a scenei (adică în dreapta publicului) avem concentrată secția armonică (chitară și clapă). Poate că ar fi fost mai potrivit ca Marcian să fie central, însă probabil anumite aspecte tehnice observate la repetiții i-au făcut să decidă această așezare.

Și bine au făcut deoarece sunetul primează iar spectacolul a fost la cote maxime, la fel și reacția sălii –  de precizat aici și faptul că Marcian povestește, cu umor deseori, mici momente de reflecție între piese. De asemenea, conectivitatea wireless a permis ca acesta să se deplaseze prin public, ceea ce a animat suplimentar atmosfera. Dialog pe scenă între băieți, se observă ușor că sunt repetați și rodați (bass-tobă-chitară). Chitaristul Eduard, un tânăr de 21 de ani, mezinul formației, este talentat și promițător, cu un ton de chitară cald și potrivit. Inima formației a bătut foarte bine –  bass-ul și bateria – au avut chimie permanent  și pot spune că au excelat într-o varietate de forme de shuffle.

La pauză am avut plăcerea să stau de vorbă cu clăparul, Gheorghe Emanuel „Fisă”, și am înțeles că s-a alăturat mai recent acestui proiect la invitația lui Marcian – și foarte bine a făcut, clapa a fost un plus incontestabil. „Fisă” este un muzician experimentat, a intrat ușor în armonie cu trupa iar  solisticile cu ton de Hammond sau pian – excepționale, cu atitudine și ținută scenică.

A fost bineînțeles și un BIS, nu se putea alfel – dar un BIS cerut „pe bune” și meritat. Băieții au muncit și au livrat iar munca se vede.

Bravo Marcian, Bravo Trenul de Noapte! De urmărit pe viitor.