Misterul MORȚII fratelui lui Ceaușescu la Viena – Marin știa totul despre banii dictatorului

Moartea lui Marin Ceaușescu a rămas în continuare un mister nedezlegat. Istoricul Adrian Cioroianu se întreba acum câțiva ani dacă “moartea lui Marin Ceaușescu a fost o reală sinucidere sau el a fost ajutat să se sinucidă, pentru ca cineva să pună mâna pe unele dintre conturile statului român în străinătate?”

Adevărul despre moartea lui Marin Ceaușescu nu se cunoaște încă. Multe arhive naționale și internaționale sunt încă la strict secret. Cert este că până și locul în care a murit Marin Ceaușescu indică ceva necurat. În goana sa după valută și după tehnologii occidentale, în condițiile în care relația cu Moscova era dificilă, Marin Ceaușescu se stabilise la Viena, orașul – paradis al spionajului, o importantă bază a Securității, respectiv a Departamentului de Informații Externe. Istoricii spun că numeroși securiști români lucrau sub acoperire la agenția TAROM, care ocupa o clădire întreagă în capitala Austriei, dar și la Asociația Culturală a Românilor din exil, o asociație numeroasă, însă fără mari acțiuni culturale.

Marin Ceaușescu știa multe despre banii pe care România îi obținea în special din vânzările de armament către țările africane și din Orient. Prin conturile de la Viena treceau majoritatea acestor bani, sume uriașe. România era atunci pe locul 8 în lume la exportul de armament. Interesele pentru acești bani erau uriașe, și pentru prima dată după cel de-al doilea război mondial, ele coincideau și pentru Statele Unite și pentru Uniunea Sovietică. Așa că în interiorul sau în exteriorul României, serviciile secrete ale ambelor țări au acționat cu același scop – eliminarea lui Nicolae Ceaușescu și, s-a văzut după câțiva ani, acapararea economică a României, una dintre cele mai bogate țări europene în materii prime.

Dialogul informal dintre cele două super-puteri mondiale se făcea la Viena, placa turnantă a spionajului. Este greu de crezut că austriecii nu știau ce se discută între cele două mari puteri, iar Austria a profitat din plin, după Revoluția Română, de slăbirea externă și economică a țării și de clasa politică foarte coruptă de la București. Austria, o țară mică, fără resurse, a reușit astfel să pună mâna pe petrolul, pădurile și banii României, prin privatizări ciudate, apoi prin afaceri aflate la limita legalității. Această situație continuă, iar acțiunile din ultima perioadă ale austriecilor sunt mai mult decât clare.

Istoricul Marius Oprea face o analiză imbatabilă a prezenței agresive a spionajului rusesc în Viena. KGB-ul s-a infiltrat puternic în Austria încă după cel de-al doilea război mondial, trupele sovietice fiind staționate acolo timp de 10 ani. A fost suficient pentru ca Austria să devină cel mai înaintat avanpost al spionajului sovietic, în coasta țărilor occidentale. În 1955, Austria a semnat un tratat cu Moscova, de retragere a trupelor sovietice și a devenit stat neutru. De atunci, Austria a profitat și de vecinătatea cu statele occidentale dar și de toleranta rău intenționată a Uniunii Sovietice. Imediat după căderea Cortinei de Fier, situația a rămas aceeași. Potrivit lui Marius Oprea, în Austria trăiesc în continuare 7 mii de spioni, țara fiind o placă turnantă a acțiunilor subterane, ilegale. Austria acceptă spionajul internațional pe teritoriul său, cât timp nu este îndreptat împotriva sa. Câteva date sunt relevante în susținerea afirmației lui Oprea, mai ales în “plata” pe care Federația Rusă o acordă Austriei. Pentru că spionajul rusesc este o afacere importantă pentru Viena de după cel de-al doilea război mondial.

“În 1968, Austria a devenit prima țară occidentală care a importat gaz din URSS, devenind și centrul pentru livrarea de gaze către Germania, Franța și Italia. Companiile austriece din sectorul energetic sunt interdependente cu cele rusești: la sfârșitul anului 2021, companiile rusești dețineau active de 22,5 miliarde de dolari în Austria. Rusia este din acest an al doilea investitor străin în Austria, după Germania. Băncile austriece sunt și ele în aceeași situație: în 2002 au fost expuse la 17,5 miliarde de dolari, în datorii rusești. Până la izbucnirea conflictului din Ucraina, Austria primea 80 la sută din gazele naturale din Rusia. (…) Iar Austria a fost prima țară occidentală care l-a primit în vizită pe Putin după anexarea Crimeei în 2014”, mai scrie Marius Oprea.

Toate aceste lucruri se știu, însă există o tăcere ciudată la nivel internațional. Atunci când Financial Times a scris că serviciile de informații și armata austriacă sunt penetrate de serviciile secrete rusești, Austria nu a negat acest lucru ci doar a spus că “se întreprinde o reformă a serviciilor de contraspionaj” de la Viena. Concluzia lui Marius Oprea este că Austria a ținut cont de dorința Moscovei în respingerea aderării României la spațiul Schengen. Dacă în cazul morții lui Marin Ceaușescu în 1989, Austria pare să fi închis ochii, de această data a acționat pe față la dorința Federației Ruse.