Ordinea multipolară dorită de Putin se întoarce împotriva Rusiei: Kremlinul, tot mai izolat și fără pârghii globale

Un expert anunță că o situație internațională produce un adevărat prăpăd pentru Rusia. Vladimir Putin primește o palmă de la noua realitate, prin surprindere. Sistemul care prinde contur pe plan mondial a fost unul susținut de liderul de la Kremlin multă vreme.

Timp de un sfert de secol, președintele rus a cerut o „ordine mondială multipolară”, una care ar răsturna consensul liberal ipocrit. Acum, această ordine s-ar putea să fi apărut, dar sistemul care apare nu creează o țară, Rusia, mai puternică, susține profesorul Ian Garner de la Institutul Pilecki din Varșovia, Polonia, potrivit UnHerd.

În schimb, dezvăluie un stat rus din ce în ce mai izolat și mai slăbit – unul care, dacă ne luăm după istoria domniei lui Putin, ar putea determina Kremlinul să se îndrepte spre o represiune internă și mai profundă și o confruntare externă.

Când Putin a devenit președintele țării pentru prima dată, în anul 2000, doctrina de securitate națională rusă susținea că „multipolaritatea” însemna „relații egale și echitabile cu toate țările” și „respectarea universală a drepturilor și libertăților omului și inadmisibilitatea standardelor duale în acest sens”.

Putin a devenit din ce în ce mai obsedat de aceste idei, urmărindu-le prin războiul său împotriva Ucrainei și prin cererile sale constante ca Rusia să dețină drepturi speciale asupra viitorului politic al populațiilor „etnice ruse” ale vecinilor săi. Comportamentul perturbator de la Națiunile Unite se încadrează în același tipar. Pe fondul speculațiilor despre acordurile de pace din Ucraina și al performanțelor remarcabile ale lui Donald Trump alături de Putin – inclusiv mult discutata întâlnire din Alaska – comentatorii au sugerat că Casa Albă ar putea fi pe cale să acorde Moscovei sfera sa de influență, lăsând-o liberă să redeseneze granițele și să reordoneze spațiul post-sovietic.

Astăzi, în urma atacurilor asupra partenerului său strategic, Iranul – care a oferit un sprijin semnificativ războiului împotriva Ucrainei – și a violenței care se extinde în Liban, Moscova joacă un rol la ceea ce ar numi masa superioară a unei „ordini mondiale multipolare”.

Agențiile media de stat vorbesc cu o încredere izbitoare. Comentatorii speculează despre o potențială „înfrângere” americană în Iran, care ar putea declanșa „prăbușirea inexorabilă” a Statelor Unite. Rapoartele evidențiază atacurile de represalii ale Iranului împotriva țintelor regionale, sugerând că Teheranul nu este descurajat nici măcar după uciderea ayatollahului Ali Khamenei. Între timp, aliații occidentali și publicul occidental par cuprinși de o panică totală.

Putin nu mai obține rezultate pe plan mondial

La nivel diplomatic, oficialii ruși se prezintă ca gardieni ai stabilității și legii – făcând trimitere la limbajul familiar, dar gol, al „ordinii mondiale multipolare”. Ministerul rus de Externe a declarat că „Rusia, ca întotdeauna, este pregătită să ajute la promovarea unor soluții pașnice bazate pe dreptul internațional, respect reciproc și echilibrul intereselor”.

În narațiunea strategică a Kremlinului, puterea americană este fragilă, hotărârea iraniană neatinsă, iar istoria se înclină în direcția Rusiei.

În realitate, desigur, limitele capacității diplomatice și militare rusești au fost brutal expuse. Nu există nicio perspectivă serioasă ca Moscova să descurajeze SUA sau Israelul. Nu există niciun mecanism realist prin care Rusia să poată garanta sau chiar influența securitatea Iranului.

Spre deosebire de Siria de acum un deceniu, când puterea aeriană rusă a modificat echilibrul la sol, Kremlinul nu are astăzi capacitatea necesară pentru a modela evenimentele din Orientul Mijlociu. Resursele sale militare sunt puternic angajate în alte părți; pârghia sa diplomatică este neglijabilă; instrumentele sale economice sunt inexistente. „Nu există nicio perspectivă serioasă ca Moscova să descurajeze SUA sau Israelul.”

Prin urmare, Rusia vorbește despre arbitrajul marilor puteri – fără a exercita niciun control asupra rezultatelor. Mass-media și diplomații săi citesc cu voce tare scenariul putinist al suveranității, echilibrului și legalității, chiar dacă actori mai puternici decid soarta regiunii. Guvernul lui Donald Trump își etalează capacitatea globală de atac în Iran și Venezuela. Vechiul aliat sirian al lui Putin, Bashar al-Assad, este închis într-un exil sordid într-un bloc din Moscova.

Putin a obținut lumea pe care și-a dorit-o, dar nu pe cea pe care și-o dorea cu adevărat. După cum a avertizat recent prim-ministrul canadian, Mark Carney, țările se confruntă acum cu „sfârșitul unei ficțiuni plăcute și începutul unei realități dure, în care geopolitica, în care marea putere principală, geopolitica, nu este supusă niciunei limite, niciunei constrângeri”.

Dar această realitate nu a făcut decât să dezvăluie cât de slabă este cu adevărat puterea rusă. Putin nu poate decât să urmărească cum Statele Unite, China și oricine altcineva care alege să-i elimine pe foștii săi prieteni din America de Sud și Orientul Mijlociu, spune expertul.