Povestea lui Alexandru: s-a născut prematur și a orbit din prima zi – Medicii nu i-au dat nicio șansă

„M-am născut prematur la 990 de grame, născându-mă așa medicii nu mi-au mai protejat ochii pentru că au considerat că voi deceda, lucrurile au evoluat înspre bine, însă am rămas fără vedere din cauza faptului ca mi-au ars retina, ei mi-au pus leucoplast în loc să-mi pună ochelari.

Am fost șapte în acel incubator, pe toți ne-au lăsat fără vedere. Tatăl nu a vrut să își asume faptul că nu văd, i-a spus mamei: suntem tineri, facem altul. Astfel încât mama a divorțat de el și m-a crescut singură”, a povestit Alexandru Călina.

Din cauza faptului că a rămas nevăzător, tatăl nu a mai vrut să îl vadă nici până în ziua de azi.

Ai fi vrut să-l ai lângă tine?

„Aș fi vrut, da, dacă nu s-a putut, noi și acum dacă ne intersectăm mama îmi spune când ne întâlnim cu el pe stradă, dar preferă să treacă drumul pe partea cealaltă. (Tatal tău? Și acum nu vrea să te vada?) Nu. Am o soră din partea lui, de fiecare dată când am încercat să o abordez pe rețelele sociale nu s-a putut. El în secunda doi mă contactează pe rețelele sociale și îmi comunică să nu o mai deranjez nici pe ea, nici pe el pentru că nu fac parte din familie”, a mai spus Alexandru.

Singura persoană care a rămas necondiționat lângă el a fost mama.

„Eu am urmat studii, mama s-a ocupat să pot să-mi desfășor studiile în cele mai bune condiții, ea cu două joburi. Vreau să-i spun un sincer la mulți ani și să-I mulțumesc că a contribuit la persoana mea cum a știut ea mai bine, sunt conștient că ar fi vrut să faca mai mult decât a făcut însă e mare lucru că a făcut și atât”.

Viața pentru Alexandru nu a fost una ușoară din cauza societății care încă respinge persoanele cu dizabilități.

„Da, adaptarea nu a fost tocmai bună. Sunt chestii unde aș vrea să iau parte la ele, dar nu pot lua parte la ele pentru că văzătorii nu mă acceptă în colectivul lor. Prea puține persoane au putut să mă accepte, să vadă dincolo de dizabilitatea mea și cumva să mă considere de al lor”, a mai spus acesta.

La un moment dat a vrut să ia viața în piept și s-a mutat singur.

„Am vrut să sparg cumva bula în care mă aflam, eu locuind cu mama, astfel încât o perioadă destul de lungă am locuit singur”.

Sensibilitatea sa și modul în care se raportează la viață a făcut din el un om special de la care mulți dintre noi avem de învățat.

„Pun preț pe gândire, comportament, caracter, pe multe lucruri asupra cărora voi poate nu vă îndreptați atât de mult atenția pentru că sunteți luați de mirajul fizicului, îmi place de cutărică vorbesc, nu îmi place nu vorbesc și atunci s-ar putea să rămână surprinși pentru că vă place un fizic încântător, dar dincolo de fizic puteți descoperi ceea ce nu ați fi vrut să descoperiți”.

Iar biserica este pentru Alexandru locul în care se regăsește de fiecare dată când se lovește de duritatea societății.

„Când eram copil mic cântam în corul bisericii, acum merg pur și simplu să mă regăsesc pe mine însumi. Sper să ajung într-o bună zi în Israel. Mi-ar face foarte bine”, spune Alexandru.

Alexandru dă dovadă și de curaj și face sporturi pe care mulți dintre noi nu le-am încercat.

„Mi-am îndeplinit visul anul trecut de a sări cu parașuta. Și schiez. Am găsit un instructor la Bușteni și el m-a învățat să mă orientez după sunetul clăparilor și atunci știu să mă feresc de ceilalți”.

Alexandru are și un mesaj pentru politicienii din țara noastră.

„Am doar un singur gând pentru aceștia și anume: eu sunt orb datorită unei greșeli medicale, voi sunteți atât orbi cât mai ales surzi. Eu nu mă mai pot trata, voi în schimb o puteți face. Totul ține de voi”.

Îl puteți ajuta pe Alexandru prin donații în contul:

RO07BRDE330SV22095773300 – nume Călina Ioan Alexandru