Povestea unui crescător de reni din Siberia care s-a înrolat în armata lui Putin din cauza datoriilor

Aleksandr, pseudonimul folosit de jurnaliștii ruși de la Cherta Media, un site de investigații recent înființat de reporteri ruși independenți, este un fost crescător de reni și pescar, care s-a născut și și-a petrecut toată viața într-un mic sat din Iamal, Siberia. Are peste 40 de ani. El a povestit reporterilor ruși cum schimbarea climei și deteriorarea mediului înconjurător au făcut activitățile tradiționale ale neneților, crescutul de reni și pescuitul, să devină nesustenabile din punct de vedere economic. Neneții sunt un popor indigen care numără în jur de 45.000 de oameni care trăiesc în nord-estul Europei și nord-vestul Siberiei, în apropierea Oceanului Arctic. La fel ca multe alte popoare indigene ce trăiesc în Rusia, ei au suferit puternic de pe urma politicilor colonialiste ale Moscovei.

„În urmă cu 8 ani aveam o turmă de 400 de reni, familia mea și cu mine ne mutam de ici-colo, trăind într-un cort. Apoi a plouat iarna – nu plouase niciodată înainte. Renii au murit din cauza gheții. Unii dintre noi am rămas fără niciun ren”, povestește el. „I-am dat fratelui meu cei 50 de reni care au supraviețuit și m-am mutat într-un orășel, Salehard, unde împreună cu soția vindeam peștele pe care îl prindeam. Am luat pe credit un snowmobil pentru a merge la pescuit, însă nici pescuitul nu a mai mers. Anul acesta nu au fost deloc pești în lac și pe râul Ob. Pescuiam toată ziua și prindeam două sau trei bucăți. Este deja de nesuportat”, afirmă el.

Indigenii, discriminați

„Poate că i-au otrăvit sau i-am prins noi pe toți. Anul trecut am avut pești și anul acesta oamenii au intrat în panică, nu știu ce să facă. Am auzit că sunt familii care au ajuns la înfometare”, relatează bărbatul. Afacerea lor a fost puternic afectată și de cotele de pescuit maxime impuse de guvern, mai mici pentru populațiile indigene decât pentru pescarii ruși.

Pe lângă schimbarea climei, dezvoltarea regiunii Iamal pentru extracția de petrol, gaze naturale și minereuri a dus la degradarea unor arii extinse ale mediului înconjurător. Neneții au neșansa de a trăi deasupra unor depozite uriașe de petrol și gaze naturale care sunt exploatate încă din anii 1990.

Industria angajează în cea mai mare parte doar etnici ruși, deci neneții beneficiază foarte puțin de pe urma bogățiilor naturale. Iar creșterea renilor este de asemenea în criză, prețul pentru produsele obținute de la aceștia prăbușindu-se în ultimii ani. „Nu avem unde să le vindem, nimeni nu le cumpără și de aceea prețurile sunt atât de mici. Oamenii nu știu din ce să trăiască”, spune Aleksandr.

Coarnele renilor sunt căutate pentru a fi folosite în medicina tradițională din Asia, în special de către chinezi, japonezi și coreeni. Însă vânzarea lor este doar parțial legală din cauza reglementărilor și obstacolelor birocratice.

Piața neagră se ridică însă la o valoare anuală de 5 miliarde de ruble însă asta înseamnă că crescătorii depind de negustori chinezi care adesea îi înșală pe indigeni, știind că aceștia nu vor putea raporta situația autorităților ruse.

Neneții sunt minoritari în toate regiunile lor native unde etnicii ruși au devenit populația predominantă și se confruntă cu discriminare sistematică.

„Neneții nu sunt angajați, nu știu de ce. Vin oameni din alte zone îndepărtate care lucrează la școlile noastre. Oamenii noștri termină facultatea dar sunt respinși peste tot și încep să piardă vremea și își îneacă necazurile în alcool. Practic, oamenii beau până mor sau ajung la pușcărie”, spune bărbatul.

„Salariile sunt foarte mici și prețurile sunt de așa natură că este imposibil să supraviețuiești cu 30.000 de ruble (488 de dolari). Salariul meu este de 23.000 (374 dolari) iar facturile la utilități pentru apartamentul meu cu două camere sunt de 9.000 (146 dolari) pe lună…doar pensionarii pot supraviețui datorită pensiei lor”, explică Alexandr.

Înglodați în datorii

Acesta a vorbit apoi de o altă problemă cu care se confruntă oamenii din zonă: acumularea de datorii.

„Oamenii nu au destui bani din care să trăiască, ei au acumulat atât de multe datorii încât nu mai pot scăpa. Credit peste credit și din nou credit. Eu am datorii personale de un milion și ceva de ruble pe care le-am acumulat treptat”, spune acesta.

Companiile ce acordă microcredite, lăsate nereglementate de autoritățile ruse, cer rate uriașe, de până la 1% pe zi. Milioane de ruși aflați în sărăcie ca Alexandr au apelat la astfel de credite.

În august, Aleksndr a semnat un contract pentru serviciul militar și urmează să intre în război în Ucraina, el spune că „nu a avut de ales”. Contractul îi aduce 270.000 de ruble lunar, sumă care teoretic ar trebui să îl ajute să își plătească datoriile în câteva luni, dacă supraviețuiește războiului. Nu se teme de moarte și crede că „războiul este o vânătoare, iar a ucide nu este un păcat“.

„Până la urmă, a trebuit să fac un pas atât de riscant și să semnez un contract – nu există altă cale de ieșire. Sau foamete, sau așa. Acum a devenit insuportabil, oamenii merg la război. Mulți fac asta, nu sunt singurul. La început am vrut să merg la Wagner (grupul de mercenari ai oligarhului poreclit „bucătarul lui Putin“), dar apoi am aflat că la 40 de ani te acceptă mai greu. Această decizie a fost foarte grea, dar nu am avut de ales. Datoriile vor crește și să lucrezi pentru 20-30 de mii de ruble este pur și simplu nerealist să ieși din această situație. Așa măcar unii speră să scape. Dar dacă nu ai noroc, desigur, poți muri. Nu am luat o decizie singur, ci cu familia mea. Soția a fost de acord, chiar și fiica mea, deși la un moment dat s-a îndoit, înțelege că avem nevoie de bani“.

El spune că pe 24 februarie, când Rusia a invadat Ucraina nu a înțeles nimic la început. „Obțin informații despre război prin Youtube și de la canalele TV oficiale. La început am fost de partea Ucrainei, apoi mi-am dat seama de câți ani au bombardat și ucis oameni“, spune Aleksandr . Nouă, neneților, religia ne permite să ucidem. Din această cauză, mulți oameni din nord sunt la război.

„Ne închinăm idolilor, avem sacrificii sângeroase, desigur, nu oameni – reni. Bătrânii spun că nu mai ținem cont de tradiții, din această cauză viața noastră a devenit rea: am devenit săraci, renii au început să se stingă, nu există pești, copiii se nasc bolnavi. Ne-am rusificat, din cauza asta trăim foarte prost. Nici măcar nu mai avem șamani acum – doar unul a mai rămas în Iamal. Luăm de la sine înțeles că mai devreme sau mai târziu vom muri cu toții. Nu ne este frică de moarte“, explică fostul crescător de reni.