România furată de austrieci. Drama fosților angajați Arpechim, fabrică devalizată de OMV. Fostă angajată: „Și mâine ne-am întoarce. Acolo este sufletul nostru”

Doamna Rusu, fost angajat Arpechim, spune că, la 45 de ani, rămasă pe drumuri și cu doi copii, a găsit cu greu un loc de muncă.

„La 45 de ani, nu prea vrea nimeni să afle ce cunoștințe ai. Am făcut un proiect european, deși când m-am apucat de el nu știam nimic. Am alergat prin toate instanțele cu cei de la OMV pentru drepturi salariale. Au fost și oameni de bine alături de noi. După terminarea acelui proiect, la 50 de ani, m-am simțit mai împlinită. Nu mai putem lucra în domeniul nostru de competență. Eu m-am angajat la un institut de cercetări nucleare. Dar nu mai fac ceea ce am făcut toată viața. Dar spre deosebire de alți colegi, unii sunt curieri, alții la magazin, dar în niciun caz pe domeniul lor. După o revizie în amănunt, cred că partea de rafinărie ar putea fi pornită. Multe instalații sunt în conservare. Sunt colegi de 60 de ani sau la pensie, oricând ar da o mână de ajutor. Dacă mâine ne cheamă, acolo ne ducem. Acolo e sufletul nostru. Dacă am face bitum doar pentru infrastructura noastră, ar fi minunat” a declarat fosta angajată de la Arpechim.

De la colos industrial, la fiare vechi

Negocierile pentru vânzarea Arpechim Piteşti, colosul industrial moştenit din vremea comunistă, au eşuat, aşa că procedura de desfiinţare a instalaţiilor a intrat în linie dreaptă. În 1990, acolo lucrau 8.000 de oameni.

Rafinăria Arpechim Piteşti (ultima mare instalaţie „comunistă” de acest fel, din România) va fi demolată, iar procedurile începute acum patru ani de compania OMV Petrom (proprietara ei) au avansat. Reprezentanţii companiei ne-au confirmat că au început procedurile pentru demolarea rafinăriei Arpechim încă de acum patru ani.

„Am solicitat în anul 2016 Agenţiei pentru Protecţia Mediului obţinerea obligaţiilor la încetarea activităţii fostei Rafinării Arpechim, în conformitate cu legislaţia de mediu. Datorită complexităţii obiectivului, acesta este un proces îndelungat. În acest moment, OMV Petrom pregăteşte Bilanţul de mediu pentru obţinerea unor astfel de obligaţii, aşa cum a fost solicitat, în conformitate cu legislaţia de mediu”, au transmis aceştia.

La începutul lunii septembrie, Cătălin Bulf, secretar de stat în Ministerul Economiei, anunţa într-o conferinţă de presă că o companie din Statele Unite ar dori să cumpere de la OMV Petrom  rafinăria Arpechim din Piteşti. „Am recomandat firmei care vrea să cumpere Arpechim să meargă direct la OMV. Asta ar însemna la rafinărie aproximativ 1.200-1.400 locuri de muncă pentru producere de kerosen şi de bitum pentru autostrăzi”, spunea Cătălin Bulf, care nu a dorit să dea mai multe detalii. 

L-am sunat de mai multe ori pe Cătălin Bulf, însă acesta nu a mai vrut să furnizeze informaţii suplimentare despre potenţialul investitor, spunându-ne doar atât: „Sunt în campanie electorală”.  Interesant este că reprezentanţii OMV Petrom nu au confirmat că ar fi fost contactaţi de vreun investitor străin interesat să cumpere rafinăria Arpechim. 

Închisă în 2011 din raţiuni economice, rafinăria Arpechim Piteşti era pe vremuri una dintre cele mai mari din ţară, cu aproximativ 8.000 de angajaţi. În 2016, Mariana Gheorghe, pe atunci directorul general al OMV Petrom, afirma că în cazul în care ar dori să redeschidă Arpechim, compania ar trebui să investească mai multe sute de milioane de euro.

Nu a fost identificat un investitor credibil

Trebuie spus că Rafinăria Arpechim de la Piteşti şi-a încetat producţia în urma unei decizii luate de Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom. Decizia a fost luată pe 24 martie 2011. Conform unui comunicat de la acea vreme al companiei petroliere, decizia a fost luată din raţiuni economice, având în vedere provocările economice fundamentale: rafinărie ineficientă, cu tehnologie depăşită şi fără ieşire la mare, cu un necesar ridicat de investiţii. 

„Opţiunea vânzării, pe care compania a analizat-o în ultimul an, nu este fezabilă întrucât nu a fost identificat un cumpărător credibil care să dispuna de expertiza şi resursele financiare necesare operării într-un mod sustenabil şi în siguranţă a rafinăriei. Pe de altă parte, investiţiile în rafinăria Arpechim constituie o provocare, având în vedere că este o rafinărie fără ieşire la mare, care importă ţiţei şi, în principal, exportă produse finite. În Europa, o serie de alte rafinării, cu o tehnologie mai avansată şi cu o poziţionare mult mai bună decât Arpechim se confruntă cu aceeaşi situaţie, fiind deja închise sau neutilizate”, se preciza într-un comunicat al Petrom transmis Bursei acum nouă ani. 

La acel moment, conform unui raport intern, erau necesare investiţii de circa 100 milioane de euro pentru operarea rafinăriei, în condiţiile în care marja de rafinare era foarte mică şi nu permitea funcţionarea eficientă a unităţii.

De la 8.000 de angajaţi, la închidere

Amplasată la sud de municipiul Piteşti, rafinăria avea o capacitate nominală de circa 3,5 milioane de tone pe an, fiind iniţial proiectată ca parte a unui complex petrochimic. Prima instalaţie a fost inaugurată în 1964, iar în 1971 rafinăria a fost integrată cu complexul petrochimic. Combinatul s-a extins treptat în anii următori, ajungând să aibă aproape 8.000 de angajaţi.

După 1990, rafinăria de la Piteşti a aparţinut, pe rând, de regia Autonomă a Petrolului, de Compania Română de Petrol şi de Societatea Naţională a Petrolului (SNP) Petrom, companie preluată în 2004 de austriecii de la OMV. În anul 2006, în urma unei investiţii de peste 40 de milioane de euro, la rafinăria de la Piteşti a fost inaugurată o instalaţie care permitea obţinerea de carburanţi cu conţinut redus de sulf, în conformitate cu standardele europene. În acelaşi an, la Arpechim s-au rafinat 3,4 milioane de tone de ţiţei.

La începutul lui 2007, pe platforma Arpechim mai lucrau aproape 2.500 de salariaţi. Potrivit unui plan de externalizare a serviciilor anunţat de Petrom, numărul lor urma să se reducă la jumătate până la finalul anului. Pe 24 martie 2011, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom a decis închiderea permanentă a rafinăriei Arpechim, urmând să achite salariaţilor disponibilizaţi, pentru plăţi compensatorii şi alte măsuri de protecţie socială, circa 10 milioane de euro.

După anunţul închiderii rafinăriei, în spaţiul public au fost lansate diverse variante de rezolvare a situaţiei. Printre acestea s-au numărat cumpărarea rafinăriei de către Oltchim sau achiziţionarea ei de către stat, în perspective revânzării ulterioare către un investitor interesat, însă niciuna nu s-a materializat. A devenit însă o certitudine, în perioada următoare, disponibilizarea majorităţii celor peste 600 de angajaţi care încă mai lucrau la rafinăria Arpechim.

La începutul lui 2013, OMV Petrom anunţa că va continua activitatea de conservare a rafinăriei Arpechim până când va obţine autorizarea de demolare, în condiţiile în care nu va exista niciun cumpărător. Momentul, iată, a sosit.