Rusia pierde un aliat în Venezuela, dar vede o oportunitate în realpolitik-ul de tip „Vestul Sălbatic” al lui Trump

După ce Statele Unite l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolás Maduro, Rusia a rămas fără unul dintre principalii săi aliați din America Latină. La Moscova însă, oficialii și analiștii dezbat dacă această pierdere reprezintă un eșec strategic sau, dimpotrivă, un semn că marile puteri revin la o politică globală bazată pe sfere de influență.

Operațiunea americană, prezentată de președintele Donald Trump drept o preluare temporară a controlului asupra Venezuelei, a pus capăt unui parteneriat strategic pe care Vladimir Putin îl convenise cu Maduro cu doar opt luni în urmă. În același timp, mișcarea este urmărită atent la Moscova ca un posibil semnal al revenirii Washingtonului la o abordare directă și coercitivă în politica externă.

Șoc la Moscova după pierderea unui aliat

Reacțiile din Rusia au fost amestecate. Unii oficiali recunosc în privat că este vorba despre un regres important.

„Rusia a pierdut un aliat în America Latină”, a declarat pentru Reuters o sursă rusă de rang înalt, sub protecția anonimatului.

Venezuela era unul dintre cei mai apropiați parteneri ai Moscovei în emisfera vestică, iar îndepărtarea lui Maduro slăbește influența politică a Rusiei departe de propriile granițe. Anunțul lui Trump privind controlul temporar al SUA asupra unei țări cu cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume a stârnit, de asemenea, îngrijorări legate de extinderea influenței americane asupra piețelor energetice globale, scrie kyivpost.com.

Un nou moment „Doctrina Monroe”?

Aceeași sursă sugerează însă că Moscova ar putea identifica și un avantaj strategic. Dacă acțiunea lui Trump este interpretată ca o reactivare a Doctrinei Monroe – politica secolului al XIX-lea prin care SUA își afirmau dominația în emisfera vestică – Rusia ar putea invoca un argument similar pentru propria sa vecinătate.

„Dacă acesta este un exemplu al Doctrinei Monroe a lui Trump în acțiune, atunci și Rusia are propria sa sferă de influență”, a spus sursa, făcând referire la fostele republici sovietice, inclusiv Ucraina, Caucazul și Asia Centrală.

O a doua sursă rusă a declarat pentru Reuters că Moscova vede intervenția americană în principal ca pe o încercare de a prelua controlul asupra resurselor petroliere venezuelene, subliniind că multe guverne occidentale au evitat să condamne deschis operațiunea.

Revenirea politicii de tip „Vestul Sălbatic”

În mod oficial, Ministerul rus de Externe a cerut eliberarea lui Maduro și reluarea dialogului, calificând anterior acțiunile lui Trump drept „piraterie modernă” în Caraibe. Presa de stat rusă a mers mai departe, descriind operațiunea ca pe o „răpire” și comparând-o cu capturarea liderului panamez Manuel Noriega de către SUA în 1990.

Serghei Markov, fost consilier al Kremlinului, a afirmat că episodul confirmă convingerea Rusiei că relațiile internaționale sunt guvernate de forță, nu de drept.

„Faptul că Trump a ‘furat’ președintele altei țări arată că, în esență, nu există drept internațional, ci doar legea forței”, a spus el.

Alexei Pușkov, președintele comisiei pentru politica informațională din camera superioară a parlamentului rus, a declarat că acțiunea reflectă strategia de securitate națională a SUA de a-și restabili dominația și de a obține acces la noi rezerve de petrol, avertizând însă că riscă să reînvie „imperialismul sălbatic al secolului al XIX-lea”.

Paralele cu Ucraina alimentează criticile interne

Pentru Vladimir Putin – și pentru președintele chinez Xi Jinping – o eventuală implicare prelungită a SUA în Venezuela ar putea fi avantajoasă din punct de vedere strategic, în contextul preocupărilor Moscovei legate de Ucraina și ale Beijingului față de Taiwan. Totuși, criticii naționaliști din Rusia au evidențiat contrastul dintre rapiditatea acțiunii americane și războiul îndelungat și costisitor al Rusiei în Ucraina.

Unii au comparat capturarea lui Maduro cu incapacitatea Moscovei de a obține o victorie decisivă în Ucraina după aproape patru ani de lupte. Igor Ghirkin, un naționalist rus aflat în detenție, a declarat că episodul afectează imaginea Rusiei ca partener de încredere.

„Am mai primit o lovitură de imagine – încă o țară care s-a bazat pe ajutorul Rusiei și nu l-a primit”, a spus el.

O recalculare strategică

Compania Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, și-a încheiat operațiunile din Venezuela încă din 2020, vânzând activele către o companie de stat, un semn că influența economică a Moscovei era deja în scădere.

Rusia se confruntă acum cu o realitate dificilă: pierderea unui aliat, o demonstrație de forță americană în ceea ce Washingtonul consideră propria sa zonă de influență și o ordine internațională care pare tot mai mult dominată de putere. Rămâne de văzut dacă Moscova va reuși să transforme realpolitik-ul de tip „Vestul Sălbatic” al lui Trump într-un avantaj strategic sau dacă comparațiile cu Ucraina vor accentua criticile interne.