Sărbătoare 11 noiembrie – Un sfânt foarte important e prăznuit astăzi – Ce spune calendarul ortodox

Sărbătorile zilei

Ortodoxe

Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul

Greco-catoliceSf. m. Mina, Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul

Romano-catoliceSs. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.

Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 11 noiembrie.

Sfântul Mina era soldat, de neam egiptean şi de credinţă creştină. A trăit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), care a dezlănţuit sângeroase persecuţii împotriva creştinilor.

În acele timpuri de mare prigoană împotriva creştinilor, Sfântul Mina a plecat din armată şi s-a pustnicit, trăind departe de lume, voind mai bine a vieţui cu fiarele decât cu poporul care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu.

Era sihastru atunci când într-o cetate din apropiere s-a organizat o mare serbare păgână. Aflând de aceasta Sfântul Mina a lăsat muntele şi pustietatea şi venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu glas tare: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine”. (Vieţile Sfinţilor)

La aceste cuvinte mulţimea şi-a întors ochii spre dânsul şi tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla şi guvernatorul cetăţii, acesta a ordonat ca Sfântul Mina să fie prins şi adus în faţa sa.

Acesta l-a întrebat: „Cine eşti tu?”. Iar Sfântul Mina a strigat în auzul mulţimii: „Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ”.

Şi iar l-a întrebat demnitarul: „Străin eşti sau eşti locuitor de aici? Şi cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliştii?”. Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul dintre ostaşii care stăteau înainte l-a cunoscut şi a zis: „Cu adevărat, acesta este Mina ostaşul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian”. (Vieţile Sfinţilor)

Aflând guvernatorul că Sfântul Mina a fost ostaş a poruncit să fie dus în temniţă şi păzit până la sfârşitul serbărilor.

„A doua zi a şezut ighemonul la judecată şi scoţând din temniţă pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri şi cu munci îngrozindu-l”. (Vieţile Sfinţilor)

De neînvins, Sfântul Mina a fost torturat pentru a renunţa la credinţa creştină. Unul dintre cei de faţă îi spunea: „Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăveşti de muncile acestea; iar pe urmă iarăşi vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor şi puţină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Mare Mucenic Mina l-a îndepărtat pe sfătuitor ca pe un lucrător al fărădelegii şi îndurând chinuri fără măsură îl mărturisea necontenit pe Hristos.

Întrebat dacă nu simte focul făcliilor cu care era ars, Sfântul Mina a răspuns că: „Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc este foc mistuitor şi-mi ajută mie şi pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeţi şi nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: ‘Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă’ (Matei, 10, 28)”. („Vieţile Sfinţilor”)

Unul din ostaşii, martor la tortură, a spus către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creştinesc este nepriceput şi nu bagă seama de munci, ca şi o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci porunceşte mai degrabă a sfârşi pe acest creştin împietrit”. (Vieţile Sfinţilor)

Aşa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina şi în afara cetăţii i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostaşii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

După ce s-a stins focul, unii dintre creştini au luat părţile din moaştele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică în numele său; săvârşindu-se acolo multe minuni. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)